Acţiunii i se opune o reacţiune egală şi de sens contrar
principiul al treilea al mecanicii
Acest principiu arhicunoscut al fizicii , are aplicabilitate
şi în viaţa politică , chiar dacă nu în sens strict material .
Fiindcă am promis în 24 ianuarie să revenim la problema Unirii Principatelor şi
a domniei lui Cuza , o facem astăzi , 10 fevruar , pentru că mîine , 11 , Cuza vodă va fi deja istorie !
Acuzam manualele româneşti pentru falsificarea istoriei , deformarea ei şi inocularea populaţiei şcolarizate cu elemente denaturate şi naţionaliste ! Credem în continuare că aşa se practică predarea acestei discipline în mai toate statele lumii , însă credem de asemenea , că finalul poveştii este păgubos , nesănătos , de cele mai multe ori xenofob ( izant ) şi că istoria spusă aşa cum s-au întîmplat evenimentele este de multe ori mai spectaculoasă , mai frumoasă , mai atractivă şi , sigur , mai logică !
Acuzam manualele româneşti pentru falsificarea istoriei , deformarea ei şi inocularea populaţiei şcolarizate cu elemente denaturate şi naţionaliste ! Credem în continuare că aşa se practică predarea acestei discipline în mai toate statele lumii , însă credem de asemenea , că finalul poveştii este păgubos , nesănătos , de cele mai multe ori xenofob ( izant ) şi că istoria spusă aşa cum s-au întîmplat evenimentele este de multe ori mai spectaculoasă , mai frumoasă , mai atractivă şi , sigur , mai logică !
Să revenim însă la vodă Cuza !
Cu circa şapte ani de domnie , pentru viaţa politică
autohtonă , s-ar încadra ca durată , probabil pe la medie : ca întîmplări în
timpul acesta , ar fi cu siguranţă în vîrf !
Foarte pe scurt , evenimentele petrecute în timpul domniei
sale , au fost multe şi cu impact major asupra economiei şi vieţii politice şi
sociale din noul stat ; unele au fost normale , altele binevenite şi impuse cu
un curaj neaşteptat din partea unui stat nesuveran şi proaspăt format ; altele ,
deşi necesare , au fost prost gîndite şi prost aplicate ; în final , au fost şi
unele prea “ moderne “ pentru epocă .
AI Cuza , şi-a început domnia drept conducător a două stătuleţe
şi şi-a încheiat-o ca domn al unuia singur , urmare a unirii lor : însă nu asta este principala lui
realizare ; să vedem aşadar , rapid , ce s-a petrecut în acei ani în
Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei :
-
reforma fiscală
-
învăţămîntul obligatoriu de patru clase
-
unificarea sistemului de măsuri şi greutăţi
-
secularizarea averilor mănăstireşti
-
reforma agrară
-
reforma electorală
-
înfiinţarea de instituţii de învăţămînt ( şcoala naţională
de arte frumoase , şcoala de silvicultură , şcoala de medicină veterinară , etc
)
-
începerea lucrărilor la prima cale ferată din ţară
( Bucureşti – Giurgiu , 70 km , inaugurată în 1869 de Carol I )
-
au fost promulgate legea contabilităţii , a instrucţiunii
publice ( cea cu şcoala ) , a consiliilor judeţene , codul penal , etc
-
a fost înfiinţat consiliul de stat !
La prima vedere , numai lucruri bune şi necesare ; la o
privire mai atentă , marile lui realizări , făcute într-o asemenea mare grabă
i-au pecetluit soarta !
Reforma fiscală , a stabilit clar cine şi ce are de plătit .
Legea instrucţiunii publice , forţa şcolarizarea populaţiei care era majoritar analfabetă .
Unificarea sistemului de măsuri şi greutăţi a ajutat ţara în relaţiile ei comerciale .
Confiscarea averilor mănăstirilor – bine primită în ţară – a întîmpinat opoziţie în străinătate , dar pînă la urmă , posesiunile lăcaşurilor de cult închinate sau nu şi totalizînd circa 25% din terenul agricol al ţării , au fost trecute cu mult curaj în domeniile statului fără a plăti despăgubiri .
Reforma agrară în schimb , a ridicat mari probleme - se desfiinţa claca şi alte obligaţii feudale , ţăranii primeau pămînt funcţie de numărul de vite pe care le aveau , nu primeau inventar agricol , în schimb trebuiau să răscumpere respectivul pămînt în 15 ani , să nu-l vîndă decît obştii sau unui alt ţăran şi , bineînţeles , proprietari fiind , să plătească impozit ( legea prost făcută şi prost aplicată este sămînţa multor mişcări sociale la sate ) .
Reforma electorală încerca să simplifice sistemul de vot censitar din acele vremuri , lucru pe care l-a reuşit prea puţin , în schimb a iritat la culme marii proprietari prin scăderea censului şi mărirea bazei electorale a ţării cu tot felul de “ terchea berchea “ .
Legea instrucţiunii publice , forţa şcolarizarea populaţiei care era majoritar analfabetă .
Unificarea sistemului de măsuri şi greutăţi a ajutat ţara în relaţiile ei comerciale .
Confiscarea averilor mănăstirilor – bine primită în ţară – a întîmpinat opoziţie în străinătate , dar pînă la urmă , posesiunile lăcaşurilor de cult închinate sau nu şi totalizînd circa 25% din terenul agricol al ţării , au fost trecute cu mult curaj în domeniile statului fără a plăti despăgubiri .
Reforma agrară în schimb , a ridicat mari probleme - se desfiinţa claca şi alte obligaţii feudale , ţăranii primeau pămînt funcţie de numărul de vite pe care le aveau , nu primeau inventar agricol , în schimb trebuiau să răscumpere respectivul pămînt în 15 ani , să nu-l vîndă decît obştii sau unui alt ţăran şi , bineînţeles , proprietari fiind , să plătească impozit ( legea prost făcută şi prost aplicată este sămînţa multor mişcări sociale la sate ) .
Reforma electorală încerca să simplifice sistemul de vot censitar din acele vremuri , lucru pe care l-a reuşit prea puţin , în schimb a iritat la culme marii proprietari prin scăderea censului şi mărirea bazei electorale a ţării cu tot felul de “ terchea berchea “ .
Mult a deranjat în epocă şi aventura lui vodă cu Maria
Obrenovici , în urma căreia au rezultat şi copii , înfiaţi la un moment dat , chiar de …
Elena Doamna ( soţie adevărată , nu glumă ) !
Dar , marea problemă a lui Cuza a fost aceea că şi-a început
domnia în regim constituţional şi şi-a încheiat-o într-unul dictatorial !
Lovitura de stat din 2 mai 1864 i-a adus puterea absolută şi , cu ajutorul
guvernului Kogălniceanu , se pregătea modificarea legilor în sensul creşterii
puterii domnului ! Asta se pare că a fost cireaşa de pe tort !
Este adevărat că Poarta , ca putere suzerană , recunoscuse la finele lui 1861 unirea de facto , dar numai pe perioada domniei lui Cuza , ulterior urmînd să se revină la vechea stare de lucruri , iar acțiunile pripite ale domnitorului , nu făceau altceva decît să pună în pericol fragila construcție ! Iar dacă în urma firmanului Porții , Principatele aveau în sfîrșit un domn , un singur guvern , o singură capitală etc , au avut și un singur prim ministru : acesta însă , întîiul prim ministru al ceea ce urma să devină România , nu era pe placul lui vodă ! Pentru că în parlament , majoritatea o dețineau conservatorii , în mod firesc , tot ei au format și întîiul guvern unit al Principatelor Unite , guvern condus de Barbu Catargiu .
Primul ministru și guvernul său , s-au opus vehement reformei agrare așa cum o doreau vodă și liberalii ! Nu erau de acord ca împroprietărirea să se facă prin spolierea altor cetățeni ai țării , cereau ca țăranii să nu primească pămînt ci dreptul de a cumpăra pămînt ( luînd credite funciare extrem de avantajoase de la o bancă agricolă ce urma să se ocupe numai de aceste operațiuni ) considerînd că un bun primit nu va avea niciodată în ochii proprietarului său valoarea unui bun dobîndit prin muncă ! Barbu Catargiu și-a susținut cu vehemență punctul de vedere , iar viitorul a demonstrat că nu se înșela !
Însă nu asta a fost marea problemă : în ziua de 8 iunie 1862 , vorbind în fața parlamentului , a spus :
La ieșirea din parlament , oricît de ciudat ar părea , trăsura primului ministru lipsea , așa că la invitația prefectului poliției , colonelul Nicolae Bibescu , a urcat în trăsura acestuia : cînd trăsura trecea pe sub clopotnița din fața Mitropoliei ( astăzi Patriarhiei ) , s-a auzit un foc de armă - unul singur ! Barbu Catargiu fusese împușcat în cap ( de fapt în ceafă ) , de la mică distanță , iar atentatorul dispăruse !
Este adevărat că Poarta , ca putere suzerană , recunoscuse la finele lui 1861 unirea de facto , dar numai pe perioada domniei lui Cuza , ulterior urmînd să se revină la vechea stare de lucruri , iar acțiunile pripite ale domnitorului , nu făceau altceva decît să pună în pericol fragila construcție ! Iar dacă în urma firmanului Porții , Principatele aveau în sfîrșit un domn , un singur guvern , o singură capitală etc , au avut și un singur prim ministru : acesta însă , întîiul prim ministru al ceea ce urma să devină România , nu era pe placul lui vodă ! Pentru că în parlament , majoritatea o dețineau conservatorii , în mod firesc , tot ei au format și întîiul guvern unit al Principatelor Unite , guvern condus de Barbu Catargiu .
Primul ministru și guvernul său , s-au opus vehement reformei agrare așa cum o doreau vodă și liberalii ! Nu erau de acord ca împroprietărirea să se facă prin spolierea altor cetățeni ai țării , cereau ca țăranii să nu primească pămînt ci dreptul de a cumpăra pămînt ( luînd credite funciare extrem de avantajoase de la o bancă agricolă ce urma să se ocupe numai de aceste operațiuni ) considerînd că un bun primit nu va avea niciodată în ochii proprietarului său valoarea unui bun dobîndit prin muncă ! Barbu Catargiu și-a susținut cu vehemență punctul de vedere , iar viitorul a demonstrat că nu se înșela !
Însă nu asta a fost marea problemă : în ziua de 8 iunie 1862 , vorbind în fața parlamentului , a spus :
" ... voi prefera moartea mai înainte de a călca sau a lăsa să se calce vreuna din instituţiile ţării
La ieșirea din parlament , oricît de ciudat ar părea , trăsura primului ministru lipsea , așa că la invitația prefectului poliției , colonelul Nicolae Bibescu , a urcat în trăsura acestuia : cînd trăsura trecea pe sub clopotnița din fața Mitropoliei ( astăzi Patriarhiei ) , s-a auzit un foc de armă - unul singur ! Barbu Catargiu fusese împușcat în cap ( de fapt în ceafă ) , de la mică distanță , iar atentatorul dispăruse !
Astăzi , după 150 de ani , momentele s-au estompat ca niște fotografii vechi , iar școala uită să ni le amintească : colonelul Bibescu era un apropiat al lui Cuza , iar declarațiile lui au fost cel puțin ambigue ( opinia publică românescă i-a lipit colonelului un cognomen , pe care l-a păstrat pînă la moarte - Nicolae Bibescu-Pistol ) ; procurorul însărcinat cu anchetarea cazului ( un anume Deșliu ) a fost înlocuit tocmai cînd făcea progrese ( a și fost amenințat de diverși oameni importanți ai epocii , iar Kogălniceanu a făcut chiar scandal , refuzînd să se prezinte la anchetă ) ; procurorul care a primit ulterior dosarul , a închis ancheta din ordine superioare !
Şi oricît ar huli astăzi unii “ monstruoasa coaliţie “ , să ne amintim că dacă în 24 ianuarie 1859 , pe un ger de crăpau pietrele , au ieşit peste 30.000 de bucureşteni ca să impună alegerea lui Cuza , în dimineaţa zilei de 11 februarie 1866 , pe un ger asemănător , n-a mai ieşit nimeni , deşi se dusese vestea loviturii ! Reacţia populaţiei spune multe , iar dacă în memoria populară a rămas ca un binefăcător ( din cauza reformei agrare ) , noi , ca oameni raţionali ce sîntem , nu avem voie să nu-l judecăm aşa cum a fost cu adevărat !
Pe lîngă alte “ glume “ ale guvernării Cuza , putem aduce în discuţie una ce ar părea la prima vedere hilară , dar care în epocă a produs mari neajunsuri : obiceiul pămîntului era ca “ registrul de stare civilă “ ( este mult spus , dar ca să ne fie clar tuturor ) să fie ţinut de popa din sat . Conform noilor legi de organizare a ţării – altfel necesare – această sarcină este transferată autorităţilor laice civile : pînă aici , e bine , dar ce te faci cînd rata analfabetismului sare de 90% ? Iar registrele , practic nu mai sînt ţinute ? Poate nici înainte nu erau ele actualizate sau tipizate cu mare acurateţe , însă în obştea românească , se ştiau toţi din tată în fiu ( a lu’ Stan , Ion din capu’ satului , al Marghioalii , etc , etc ) . Ce te faci cînd vrei să culegi roadele reformei agrare , pentru care ţi i-ai pus în cap pe cei mai bogaţi şi mai influenţi oameni ai ţării ( reforma agrară , cum spuneam , a lărgit considerabil baza de impozitare şi , se aştepta în consecinţă şi creşterea încasărilor bugetare ) ?
Ei , ce te faci ?
Simplu , faci procese civile , cu care blochezi instanţele pe ani de zile , procese avînd ca scop atribuirea identităţii : nu v-aţi întrebat niciodată de ce are România atîţia …escu ? Acest “ escu “ înseamnă de fapt “ fiul lui “ şi , neexistînd nici un fel de evidenţă ( pe care altfel , biserica o avea ) , Vasile al lu’ Ion a devenit Vasile IONESCU , sau Ion VASILESCU , după caz ! Cei mai nou intraţi în unele comunităţi şi încă neabsorbiţi de către acestea , şi-au căpătat numele după locul din care proveneau – BraşovEANU , GălăţEANU , CraiovEANU , etc , etc .
Şi oricît ar huli astăzi unii “ monstruoasa coaliţie “ , să ne amintim că dacă în 24 ianuarie 1859 , pe un ger de crăpau pietrele , au ieşit peste 30.000 de bucureşteni ca să impună alegerea lui Cuza , în dimineaţa zilei de 11 februarie 1866 , pe un ger asemănător , n-a mai ieşit nimeni , deşi se dusese vestea loviturii ! Reacţia populaţiei spune multe , iar dacă în memoria populară a rămas ca un binefăcător ( din cauza reformei agrare ) , noi , ca oameni raţionali ce sîntem , nu avem voie să nu-l judecăm aşa cum a fost cu adevărat !
Pe lîngă alte “ glume “ ale guvernării Cuza , putem aduce în discuţie una ce ar părea la prima vedere hilară , dar care în epocă a produs mari neajunsuri : obiceiul pămîntului era ca “ registrul de stare civilă “ ( este mult spus , dar ca să ne fie clar tuturor ) să fie ţinut de popa din sat . Conform noilor legi de organizare a ţării – altfel necesare – această sarcină este transferată autorităţilor laice civile : pînă aici , e bine , dar ce te faci cînd rata analfabetismului sare de 90% ? Iar registrele , practic nu mai sînt ţinute ? Poate nici înainte nu erau ele actualizate sau tipizate cu mare acurateţe , însă în obştea românească , se ştiau toţi din tată în fiu ( a lu’ Stan , Ion din capu’ satului , al Marghioalii , etc , etc ) . Ce te faci cînd vrei să culegi roadele reformei agrare , pentru care ţi i-ai pus în cap pe cei mai bogaţi şi mai influenţi oameni ai ţării ( reforma agrară , cum spuneam , a lărgit considerabil baza de impozitare şi , se aştepta în consecinţă şi creşterea încasărilor bugetare ) ?
Ei , ce te faci ?
Simplu , faci procese civile , cu care blochezi instanţele pe ani de zile , procese avînd ca scop atribuirea identităţii : nu v-aţi întrebat niciodată de ce are România atîţia …escu ? Acest “ escu “ înseamnă de fapt “ fiul lui “ şi , neexistînd nici un fel de evidenţă ( pe care altfel , biserica o avea ) , Vasile al lu’ Ion a devenit Vasile IONESCU , sau Ion VASILESCU , după caz ! Cei mai nou intraţi în unele comunităţi şi încă neabsorbiţi de către acestea , şi-au căpătat numele după locul din care proveneau – BraşovEANU , GălăţEANU , CraiovEANU , etc , etc .
Aşadar , au trebuit întîi botezaţi şi apoi abia puşi la plată
Pămîntul primit în condiţiile mai sus enunţate , a devenit
pentru mulţi o piatră de moară legată de gît : dacă cu boierul se mai înţelegeu
ce şi cît să dea , cu finanţele nu mai mergea . Se pare că în epocă , un ţăran împroprietărit
, suporta dări de peste 35% din venit ( ştiu , seamănă cu ce este astăzi , dar
atunci era rău , astăzi este BINE ) ! Nici împroprietărirea funcţie de numărul
de vite deţinute nu a fost a idee prea strălucită : într-adevăr , atunci baza
agriculturii româneşti era zootehnia şi nu cultura cîmpului , ca astăzi , însă
mulţi ţărani aveau o ciurdă de copii de hrănit şi animale puţine sau deloc !
Cu speranţa că ne-am făcut cît de cît înţeleşi , ne apropiem
de final : Cuza vodă , a vrut mult , a încercat mult , a reuşit destul de puţin
dar a deschis calea unei noi epoci în istoria acestor locuri ! A pregătit involuntar
terenul prinţului străin : acesta avea să ţină cont de experienţa nefericită a
ultimului domn pămîntean cu apetit dictatorial , ţinîndu-se în general departe
de cocina politică !
Cum s-a ajuns în realitate de la Principatele Unite ale
Moldovei şi Valahiei , la Regatul României , vom vedea pe 10 mai ! Pînă atunci însă
, mai avem , iar de subiecte actuale , sigur nu vom duce lipsă !
Nu pare mai normal AI Cuza acum , coborît de pe ... piedestal ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu