Cuibușor de nebunii !
Cam așa glăsuia un cîntecel de pe vremuri (mai bune , mai rele ?) , iar noi , vom vorbi pe scurt despre acoperișul nostru : nu așa cum zice cîntecelul , ci , din perspectiva propriei mulțumiri dar și a feței arătate involuntar lumii .
Pentru că , să fim sinceri : vrem să arătăm una dar de multe ori , reușim ... alta ! Și cum a cădea în ridicol este simplu , să vedem cum se petrece asta , încercînd să nu ni se întîmple și nouă !
Așadar , să vorbim despre casa cu rol de cămin al familiei și nu despre imobil (cu diferite funcțiuni - de la birou la ... secție de poliție) .
Mulți ne-am dorit sau încă ne dorim o casă : unii vor muri chiriași (și interesul lor aici este foarte redus sau pur teoretic) , alții au reușit să aibă o căsuță sau chiar mai multe . Respectiva realizare poate fi un apartament într-un imobil compus din așa ceva sau o casă de sine stătătoare : problema care apare (indiferent de tipul construcției) este una de (bun) gust ! Să fim sinceri cu noi și să recunoaștem deschis : problema ține de (bun) gust și nu așa cum cred unii , de dimensiune ! Arhitecții (printre care nu mă număr) vorbesc despre echilibru : și nu despre echilibrul fizic al construcției , pentru că nimeni nu se așteaptă ca aceasta să fie un Hopa Miticăcade-n fund și se ridică , ci despre echilibrul estetic . Acest zis echilibru este mai greu de definit și de explicat , este subtil , chiar volatil am spune , însă în general , o construcție echilibrată este una care nu te agresează vizual : pentru noi ca novici , este suficient și , se rezumă totul la eterna contradicție frumos - urît ! Acuma , ce-i frumos și ce-i urît ține și de epocă , ține și de vîrstă dar , ține în primul rînd de educație ! Și chiar și de posibilități financiar materiale .
Drept care , acum , după cuvenita introducere , să ne ocupăm în tihnă de aspectul exterior al unei case .
Interiorul vine la rînd , cuminte , data viitoare !
Să observăm de la bun început că termenul "casă" în sensul de cămin , este complet desuet : astăzi nimeni , dar absolut nimeni nu mai stă la casă , toți (mă rog , aproape toți) stau în VILĂ ! Ce înseamnă însă cu adevărat vilă , vedem mai departe în definiția de dicționar :
VÍLĂ, vile, s.f.
1. Denumire dată, în Imperiul Roman, unor reședințe rurale de pe domeniul agricol și pastoral , exploatat de marii proprietari de sclavi.
2. Locuință cu înfățișare voit rustică, elegantă și spațioasă, situată într-o grădină.
3. (În evul mediu) Denumire care desemna diferite forme de așezări (obștea țărănească, satul liber, satul dependent de domeniul stăpânului feudal și, uneori, centrul urban). – Din lat., fr., it. villa.
Să mai adăugăm , cu o notă ușor umoristică și faptul că etimologic , vilă stă la baza franțuzescului village , a englezescului (tot) village , însemnînd ambele și amîndouă ... sat !
Dar dacă acum cuvîntul este la modă printre cei ce habar n-au ce vrea el să însemne , ori printre cei cărora li se pare mai elevat , treaba lor , sănătate și să auzim de bine !
Așadar , dacă apartamentul arată la exterior așa cum a dorit proiectantul imobilului să arate (de la cutiile comuniste de chibrituri și pînă la realizările futuriste postrevoluționare) , iar beneficiarii nu au mare lucru de spus , în cazul caselor "pe pămînt" (al vilelor , dacă vă face plăcere) domnul și stăpînul , proprietarul adică , are ultimul și cel mai greu cuvînt !
În timp ce la bloc , doar în cazul în care se prevede vreo interdicție prin contract , o fațadă banală și anostă poate fi înveselită și chiar înfrumusețată prin așezarea cîtorva flori într-un jgheab cu pămînt , la curte posibilitățile sînt mult , mult mai vaste !
Vorbind (doar o paranteză) despre cîteva flori la balcon : am constatat că nu doar nu sînt greu de cultivat/îngrijit , ci chiar bucură sufletul proprietarului alături de ochiul (și poate și sufletul) trecătorului !
La curte însă , lucrurile se complică : și asta nu din cauza eventualei grădini (cînd ea există) ci , în special datorită construcției în sine ! Am observat că de la o vreme , așa cum zgomot a devenit sinonim cu distracție și femeie goală cu femeie frumoasă , la case , frumos se confundă cu MARE ! Cunoaștem cazuri (fără glumă) în care proprietari cu dare de mînă , au luat un așa zis proiect de pe internet , au adăugat metri în diverse direcții , au mai pus și cîte un etaj și și-au construit cîte un căsoi/viloi cît toate zilele : unul despre cazurile pe care le cunoaștem , a realizat performanța de a construi un LIVING (cameră de zi stă în gît ca osul de pește) de circa 200 de metri pătrați ! Frumos , nu ? Da , foarte frumos , dar a venit iarna ...
În sfîrșit , să revenim : mare nu înseamnă urît , în nici un caz , dar atunci cînd lucrezi/proiectezi de capul tău așa ceva , fără a fi de meserie (totuși nu degeaba s-or face șase ani la arhitectură !) , contează prea puțin că ai văzut și te-a impresionat
Versailles-ul !
Însă lucrurile se întîmplă de cele mai multe ori după cum urmează :
- planul inițial era P+1 cu o amprentă de 8x8
- pentru că materialele nu par chiar așa de scumpe , hai s-o facem 10x10
- și facem și o cramă
- și pentru ăia mici facem și mansardă locuibilă !
Arhitectul/constructor/amator (românul se pricepe la toate) se apucă voinicește de treabă : mai în regie proprie , mai cu firma vreunui cunoscut , în sfîrșit , încet încet , o ridică :
- nu i-a spus nimeni că a construi în pămînt poate fi extrem de costisitor , deci "crama" , mîndria proprietarului , înghite o bună parte din bugetul estimat inițial (de regulă subestimat)
- nu i-a spus nimeni că finisajele MEDII pentru o construcție îi dublează prețul
- nu i-a spus nimeni să nu se arunce la un gard de cetate și nici la poartă tip "cimitir" , că sînt scumpe și din banii ăia mai faci o casă !
Așa că , de voie , de nevoie , mai de rușinea vecinilor , reușește să termine o coajă , un exterior : compromisurile se văd clar , sînt evidente , sînt stridente :
- "vila" este zugrăvită cu cea mai ieftină "lavabilă" de pe piață (maron cu cyclamen este o combinație minunată)
- visatele cariatide s-au transformat în niște meschine conducte de scurgere așezate vertical , susținînd un așa numit balcon pe care nimeni nu are curaj să iasă
- dacă privești cu atenție noaptea capodoperele multor pricepuți , vei înțelege crudul adevăr : majoritatea nu se luminează decît la parter , semn că restul se va termina la o dată ulterioară !
Însă , din tot chinul ăsta care transformă crama în pivniță și etajele în reci și inutile spații de depozitare , se aleg și stăpînii cu ceva : ... răspuns corect , felicitări ! Cu nelipsitul grătar zidit , plasat într-un colț al grădinii ! Fie ea cît de mică , fără coșmelia kitchoasă numită grătar , n-ar fi grădină : se vede treaba că mai avem ceva pînă să depășim stadiul de primitivă ... carne friptă !
Dacă însă , nu aveți pic de rușine și întrebați un asemenea "investitor" de ce a făcut-o atît de mare , răspunsul primit va fi un "NU ȘTIU" mascat și ambalat într-o falsă logică , menită să-l arate pe proprietar drept un vizionar , un calculat și chiar un gînditor : "cînd or crește ăia mici și s-or însura/mărita să aibă un' să stea" ! În unele zone răspunsul poate varia în forma "un' să stee" ori "să steie" ! Dar numa' atît !
Hai că ne-am prins : adică tu , părinte grijuliu , te gîndești de locuința progeniturilor , de necesarul lor de peste 20 de ani sau mai mult !
ZĂU ?
Află atunci , că ăia mici cînd or crește , mai întîi și mai întîi or să caute să-și ia zborul de sub "ocrotirea , controlul și tutela" părinților , iar tu/voi o să bîntuiți prin camere reci și goale cu senzația că sînteți într-un castel scoțian - numai senzația , realitatea fi-va mult mai crudă !
De CE ?
Pentru că așa e legea firii , pentru că făcînd recurs la clasici "e mai aproape puța decît țîța" (scuze , dar așa este vorba populară și ăsta-i adevărul) !
În schimb , în cazul în care viitorul proprietar este atît de fraier încît să nu-și poată proiecta singur vila și apelează la un pungaș de specialist , ce se întîmplă ? Păi , respectivul pungaș îi va prezenta mai multe variante constructive ce se încadrează în buget , îi va spune ce se poate și ce nu , îi va gîndi viitoarea locuință ca pe o sumă de funcțiuni (știm , n-o să aibă un stîlp în mijlocul sufrageriei , dar se poate trăi și fără) , îi va respecta dorința ca în final să arate ... cam așa , etc , etc ! Deloc neglijabil , casa va fi și destul de sigură încît în caz de cutremur să nu producă surprize neplăcute !
Să nu uităm un lucru important : să nu ne uităm originea ! În arhitectura de pe teritriul României sînt foarte multe exemple de construcții absolut încîntătoare , realizări ce nu așteaptă decît să le descoperim , să le înțelegem și să ne inspirăm ! Brîncoveanu (Constantin , boier vechi și domn creștin) , deși poreclit de turci Altîn Bey (Prințul Aurului) , din forbidabila-i avere nu a ales să ridice vreun opulent palace occidental , ci , inspirat din arhitectura populară , a înnobilat pridvorul transformîndu-l în balcon sau loggie și casa țărănească a ridicat-o la rang de palat : priviți cu atenție palatul de la Mogoșoaia și geniul lui vodă va redeveni vizibil !
Căutați printre casele vechi din ambele părți ale Carpaților : în Transilvania găsim case așezate , masive , sigure pe ele și pe independența lor , puse curat una lîngă alta , dovedind puterea comunității căreia îi aparțin (că sînt case negustorești , ori case de țărani înstăriți , impresia degajată este aceeași , de bine , de avut , de bunăstare) !
În sudul și estul munților , istoria a fost mai puțin darnică cu liniștea locuitorilor , așa că găsim locuințe simple , din chirpici ori mai rar din lemn ! Urcînd spre munte , mai ferit de invadatori , casele încep să se așeze , dar cu teamă parcă : priviți cu atenție culele oltenești (mă rog , ce a mai rămas din ele) . În mediul urban din exteriorul arcului Carpatic însă , s-a construit cu exuberanța levantului : aici , în ceea ce avea să devină "regatul" , viața era mai deschisă , mai la vedere , mai pe stradă , așa că geamlîcul este un perete absolut necesar prin permisiunea de a izola fără a închide definitiv ; casele au bovindouri (chiar dacă tîrgoveții nu știu cum se cheamă - din englezescul BOW WINDOW , adică fereastră în arc) ! Spre deosebire de zona intra Carpatică , aici locuința urbană este o sărbătoare : veselă , deschisă și totuși izolată prin vegetația abundentă ce făcea pare-se farmecul multor orașe muntene au moldovenști de altă dată !
Bineînțeles că odată cu stabilizarea vieții politice și sociale din a doua jumătate a secolului XIX încep să apară case occidentalizate , ducînd la străzi (Ion Cîmpineanu din București este un bun exemplu) cu aer de-a dreptul parizian : asta însă , nu a dus și la dispariția totală a specificului local !
Iar pentru cei ce cred că stilul este prea rustic (rural) facem trimitere la lucrările faimoșilor Minovici , Petre Antonescu , Grigore Cerchez și școala lor neo românească : nu ne referim aici la stilul neoclasic , foarte en vogue la sfîrșitul secolului XIX (Poșta Mare , CEC-ul , CCA , Caru' cu Bere , Gambrinus , etc , etc ) lucrate de multe ori de către arhitecți străini , ci la locuințele în stil românesc , opere ale celor mai sus amintiți - sînt niște bijuterii !
Absolut fără rușine , chiar fără pic de rușine , cei de mai sus și alții ca ei , au scos de la "naftalină" așa zisul stil brîncovenesc , l-au scuturat puțin de praf , l-au rafinat , NU l-au încărcat sau complicat , ba chiar din contră , au căutat cu ostentație simplitatea liniilor și , au obținut o MINUNE !
Acest stil , botezat NEOROMÂNESC , este în realitate de esență pur țărănească : și încă mai place !
Mult !
Cine nu crede , este invitat la plimbare în Parcul Jianu din București ! Ne cerem scuze , în Primăverii !
Dacă doriți însă ceva mai modern , găsiți surse de inspirație chiar și în stilul modernist interbelic (vezi blocul ARO , actual cinema Patria) dar și foarte multe locuințe particulare !
Concluzia : material documentar există berechet , specialiști la fel : făcîndu-vă singuri un turn Babel doar pierdeți (parol d'honeur , românul nu se pricepe chiar la toate) ! Cine nu crede , este rugat să compare estetic țigla clasică cu tabla ondulată și vopsită cu care se mîndresc majoritatea caselor din ziua de astăzi ! Ciudat , tabla ondulată fabricată și folosită pe vremuri numai și numai pentru depozite , clădiri industriale și altele asemenea , a ajuns deci , profitînd de lipsa de informare a plătitorului , la obrăznicia de a se substitui originalului : paliativul a luat locul originalului ! Nu este de mirare , doar istoria se repetă : unul a fost împușcat pentru că bănuiam că ne hrănea cu soia , astăzi este de bon ton să înlocuiești carnea cu soia - cu bună știință !
Așadar , avînd grijă să îmbogățim diverși turci , cumpărăm și folosim ÎNLOCUITORI : de palton , de ghete , de țiglă , de viață , de conducători ...
În încheiere , ne întrebăm sincer de ce și dacă , o făcătură ce rivalizează în dimensiuni cu Casa Poporului trebuie să ne satisfacă : să ne satisfacă necesitatea de a avea un acoperiș , nevoia de confort , de intimitate , de bine , de ... primitor , de căldură !
Orice prostie , din patru pereți și un acoperiș , merită să poarte nobilul nume de CASĂ ?
Și , a ști să trăiești , înseamnă oare să-ți etalezi orgoliul în detrimentul binelui , bunului simț și bunului gust ?
Data viitoare , vom bate cîmpii despre interioare : mobilier , covoare , decorațiuni - fără lecții din cărți , fără teorii - doar cum simte asta un simplu
Ω
Se apropie frigul , deci poveștile despre interioare vor fi binevenite !
Cam așa glăsuia un cîntecel de pe vremuri (mai bune , mai rele ?) , iar noi , vom vorbi pe scurt despre acoperișul nostru : nu așa cum zice cîntecelul , ci , din perspectiva propriei mulțumiri dar și a feței arătate involuntar lumii .
Pentru că , să fim sinceri : vrem să arătăm una dar de multe ori , reușim ... alta ! Și cum a cădea în ridicol este simplu , să vedem cum se petrece asta , încercînd să nu ni se întîmple și nouă !
Așadar , să vorbim despre casa cu rol de cămin al familiei și nu despre imobil (cu diferite funcțiuni - de la birou la ... secție de poliție) .
Mulți ne-am dorit sau încă ne dorim o casă : unii vor muri chiriași (și interesul lor aici este foarte redus sau pur teoretic) , alții au reușit să aibă o căsuță sau chiar mai multe . Respectiva realizare poate fi un apartament într-un imobil compus din așa ceva sau o casă de sine stătătoare : problema care apare (indiferent de tipul construcției) este una de (bun) gust ! Să fim sinceri cu noi și să recunoaștem deschis : problema ține de (bun) gust și nu așa cum cred unii , de dimensiune ! Arhitecții (printre care nu mă număr) vorbesc despre echilibru : și nu despre echilibrul fizic al construcției , pentru că nimeni nu se așteaptă ca aceasta să fie un Hopa Miticăcade-n fund și se ridică , ci despre echilibrul estetic . Acest zis echilibru este mai greu de definit și de explicat , este subtil , chiar volatil am spune , însă în general , o construcție echilibrată este una care nu te agresează vizual : pentru noi ca novici , este suficient și , se rezumă totul la eterna contradicție frumos - urît ! Acuma , ce-i frumos și ce-i urît ține și de epocă , ține și de vîrstă dar , ține în primul rînd de educație ! Și chiar și de posibilități financiar materiale .
Drept care , acum , după cuvenita introducere , să ne ocupăm în tihnă de aspectul exterior al unei case .
Interiorul vine la rînd , cuminte , data viitoare !
Să observăm de la bun început că termenul "casă" în sensul de cămin , este complet desuet : astăzi nimeni , dar absolut nimeni nu mai stă la casă , toți (mă rog , aproape toți) stau în VILĂ ! Ce înseamnă însă cu adevărat vilă , vedem mai departe în definiția de dicționar :
VÍLĂ, vile, s.f.
1. Denumire dată, în Imperiul Roman, unor reședințe rurale de pe domeniul agricol și pastoral , exploatat de marii proprietari de sclavi.
2. Locuință cu înfățișare voit rustică, elegantă și spațioasă, situată într-o grădină.
3. (În evul mediu) Denumire care desemna diferite forme de așezări (obștea țărănească, satul liber, satul dependent de domeniul stăpânului feudal și, uneori, centrul urban). – Din lat., fr., it. villa.
Să mai adăugăm , cu o notă ușor umoristică și faptul că etimologic , vilă stă la baza franțuzescului village , a englezescului (tot) village , însemnînd ambele și amîndouă ... sat !
Dar dacă acum cuvîntul este la modă printre cei ce habar n-au ce vrea el să însemne , ori printre cei cărora li se pare mai elevat , treaba lor , sănătate și să auzim de bine !
Așadar , dacă apartamentul arată la exterior așa cum a dorit proiectantul imobilului să arate (de la cutiile comuniste de chibrituri și pînă la realizările futuriste postrevoluționare) , iar beneficiarii nu au mare lucru de spus , în cazul caselor "pe pămînt" (al vilelor , dacă vă face plăcere) domnul și stăpînul , proprietarul adică , are ultimul și cel mai greu cuvînt !
În timp ce la bloc , doar în cazul în care se prevede vreo interdicție prin contract , o fațadă banală și anostă poate fi înveselită și chiar înfrumusețată prin așezarea cîtorva flori într-un jgheab cu pămînt , la curte posibilitățile sînt mult , mult mai vaste !
Vorbind (doar o paranteză) despre cîteva flori la balcon : am constatat că nu doar nu sînt greu de cultivat/îngrijit , ci chiar bucură sufletul proprietarului alături de ochiul (și poate și sufletul) trecătorului !
La curte însă , lucrurile se complică : și asta nu din cauza eventualei grădini (cînd ea există) ci , în special datorită construcției în sine ! Am observat că de la o vreme , așa cum zgomot a devenit sinonim cu distracție și femeie goală cu femeie frumoasă , la case , frumos se confundă cu MARE ! Cunoaștem cazuri (fără glumă) în care proprietari cu dare de mînă , au luat un așa zis proiect de pe internet , au adăugat metri în diverse direcții , au mai pus și cîte un etaj și și-au construit cîte un căsoi/viloi cît toate zilele : unul despre cazurile pe care le cunoaștem , a realizat performanța de a construi un LIVING (cameră de zi stă în gît ca osul de pește) de circa 200 de metri pătrați ! Frumos , nu ? Da , foarte frumos , dar a venit iarna ...
În sfîrșit , să revenim : mare nu înseamnă urît , în nici un caz , dar atunci cînd lucrezi/proiectezi de capul tău așa ceva , fără a fi de meserie (totuși nu degeaba s-or face șase ani la arhitectură !) , contează prea puțin că ai văzut și te-a impresionat
Versailles-ul !
Însă lucrurile se întîmplă de cele mai multe ori după cum urmează :
- planul inițial era P+1 cu o amprentă de 8x8
- pentru că materialele nu par chiar așa de scumpe , hai s-o facem 10x10
- și facem și o cramă
- și pentru ăia mici facem și mansardă locuibilă !
Arhitectul/constructor/amator (românul se pricepe la toate) se apucă voinicește de treabă : mai în regie proprie , mai cu firma vreunui cunoscut , în sfîrșit , încet încet , o ridică :
- nu i-a spus nimeni că a construi în pămînt poate fi extrem de costisitor , deci "crama" , mîndria proprietarului , înghite o bună parte din bugetul estimat inițial (de regulă subestimat)
- nu i-a spus nimeni că finisajele MEDII pentru o construcție îi dublează prețul
- nu i-a spus nimeni să nu se arunce la un gard de cetate și nici la poartă tip "cimitir" , că sînt scumpe și din banii ăia mai faci o casă !
Așa că , de voie , de nevoie , mai de rușinea vecinilor , reușește să termine o coajă , un exterior : compromisurile se văd clar , sînt evidente , sînt stridente :
- "vila" este zugrăvită cu cea mai ieftină "lavabilă" de pe piață (maron cu cyclamen este o combinație minunată)
- visatele cariatide s-au transformat în niște meschine conducte de scurgere așezate vertical , susținînd un așa numit balcon pe care nimeni nu are curaj să iasă
- dacă privești cu atenție noaptea capodoperele multor pricepuți , vei înțelege crudul adevăr : majoritatea nu se luminează decît la parter , semn că restul se va termina la o dată ulterioară !
Însă , din tot chinul ăsta care transformă crama în pivniță și etajele în reci și inutile spații de depozitare , se aleg și stăpînii cu ceva : ... răspuns corect , felicitări ! Cu nelipsitul grătar zidit , plasat într-un colț al grădinii ! Fie ea cît de mică , fără coșmelia kitchoasă numită grătar , n-ar fi grădină : se vede treaba că mai avem ceva pînă să depășim stadiul de primitivă ... carne friptă !
Dacă însă , nu aveți pic de rușine și întrebați un asemenea "investitor" de ce a făcut-o atît de mare , răspunsul primit va fi un "NU ȘTIU" mascat și ambalat într-o falsă logică , menită să-l arate pe proprietar drept un vizionar , un calculat și chiar un gînditor : "cînd or crește ăia mici și s-or însura/mărita să aibă un' să stea" ! În unele zone răspunsul poate varia în forma "un' să stee" ori "să steie" ! Dar numa' atît !
Hai că ne-am prins : adică tu , părinte grijuliu , te gîndești de locuința progeniturilor , de necesarul lor de peste 20 de ani sau mai mult !
ZĂU ?
Află atunci , că ăia mici cînd or crește , mai întîi și mai întîi or să caute să-și ia zborul de sub "ocrotirea , controlul și tutela" părinților , iar tu/voi o să bîntuiți prin camere reci și goale cu senzația că sînteți într-un castel scoțian - numai senzația , realitatea fi-va mult mai crudă !
De CE ?
Pentru că așa e legea firii , pentru că făcînd recurs la clasici "e mai aproape puța decît țîța" (scuze , dar așa este vorba populară și ăsta-i adevărul) !
În schimb , în cazul în care viitorul proprietar este atît de fraier încît să nu-și poată proiecta singur vila și apelează la un pungaș de specialist , ce se întîmplă ? Păi , respectivul pungaș îi va prezenta mai multe variante constructive ce se încadrează în buget , îi va spune ce se poate și ce nu , îi va gîndi viitoarea locuință ca pe o sumă de funcțiuni (știm , n-o să aibă un stîlp în mijlocul sufrageriei , dar se poate trăi și fără) , îi va respecta dorința ca în final să arate ... cam așa , etc , etc ! Deloc neglijabil , casa va fi și destul de sigură încît în caz de cutremur să nu producă surprize neplăcute !
Să nu uităm un lucru important : să nu ne uităm originea ! În arhitectura de pe teritriul României sînt foarte multe exemple de construcții absolut încîntătoare , realizări ce nu așteaptă decît să le descoperim , să le înțelegem și să ne inspirăm ! Brîncoveanu (Constantin , boier vechi și domn creștin) , deși poreclit de turci Altîn Bey (Prințul Aurului) , din forbidabila-i avere nu a ales să ridice vreun opulent palace occidental , ci , inspirat din arhitectura populară , a înnobilat pridvorul transformîndu-l în balcon sau loggie și casa țărănească a ridicat-o la rang de palat : priviți cu atenție palatul de la Mogoșoaia și geniul lui vodă va redeveni vizibil !
Căutați printre casele vechi din ambele părți ale Carpaților : în Transilvania găsim case așezate , masive , sigure pe ele și pe independența lor , puse curat una lîngă alta , dovedind puterea comunității căreia îi aparțin (că sînt case negustorești , ori case de țărani înstăriți , impresia degajată este aceeași , de bine , de avut , de bunăstare) !
În sudul și estul munților , istoria a fost mai puțin darnică cu liniștea locuitorilor , așa că găsim locuințe simple , din chirpici ori mai rar din lemn ! Urcînd spre munte , mai ferit de invadatori , casele încep să se așeze , dar cu teamă parcă : priviți cu atenție culele oltenești (mă rog , ce a mai rămas din ele) . În mediul urban din exteriorul arcului Carpatic însă , s-a construit cu exuberanța levantului : aici , în ceea ce avea să devină "regatul" , viața era mai deschisă , mai la vedere , mai pe stradă , așa că geamlîcul este un perete absolut necesar prin permisiunea de a izola fără a închide definitiv ; casele au bovindouri (chiar dacă tîrgoveții nu știu cum se cheamă - din englezescul BOW WINDOW , adică fereastră în arc) ! Spre deosebire de zona intra Carpatică , aici locuința urbană este o sărbătoare : veselă , deschisă și totuși izolată prin vegetația abundentă ce făcea pare-se farmecul multor orașe muntene au moldovenști de altă dată !
Bineînțeles că odată cu stabilizarea vieții politice și sociale din a doua jumătate a secolului XIX încep să apară case occidentalizate , ducînd la străzi (Ion Cîmpineanu din București este un bun exemplu) cu aer de-a dreptul parizian : asta însă , nu a dus și la dispariția totală a specificului local !
Iar pentru cei ce cred că stilul este prea rustic (rural) facem trimitere la lucrările faimoșilor Minovici , Petre Antonescu , Grigore Cerchez și școala lor neo românească : nu ne referim aici la stilul neoclasic , foarte en vogue la sfîrșitul secolului XIX (Poșta Mare , CEC-ul , CCA , Caru' cu Bere , Gambrinus , etc , etc ) lucrate de multe ori de către arhitecți străini , ci la locuințele în stil românesc , opere ale celor mai sus amintiți - sînt niște bijuterii !
Absolut fără rușine , chiar fără pic de rușine , cei de mai sus și alții ca ei , au scos de la "naftalină" așa zisul stil brîncovenesc , l-au scuturat puțin de praf , l-au rafinat , NU l-au încărcat sau complicat , ba chiar din contră , au căutat cu ostentație simplitatea liniilor și , au obținut o MINUNE !
Acest stil , botezat NEOROMÂNESC , este în realitate de esență pur țărănească : și încă mai place !
Mult !
Cine nu crede , este invitat la plimbare în Parcul Jianu din București ! Ne cerem scuze , în Primăverii !
Dacă doriți însă ceva mai modern , găsiți surse de inspirație chiar și în stilul modernist interbelic (vezi blocul ARO , actual cinema Patria) dar și foarte multe locuințe particulare !
Concluzia : material documentar există berechet , specialiști la fel : făcîndu-vă singuri un turn Babel doar pierdeți (parol d'honeur , românul nu se pricepe chiar la toate) ! Cine nu crede , este rugat să compare estetic țigla clasică cu tabla ondulată și vopsită cu care se mîndresc majoritatea caselor din ziua de astăzi ! Ciudat , tabla ondulată fabricată și folosită pe vremuri numai și numai pentru depozite , clădiri industriale și altele asemenea , a ajuns deci , profitînd de lipsa de informare a plătitorului , la obrăznicia de a se substitui originalului : paliativul a luat locul originalului ! Nu este de mirare , doar istoria se repetă : unul a fost împușcat pentru că bănuiam că ne hrănea cu soia , astăzi este de bon ton să înlocuiești carnea cu soia - cu bună știință !
Așadar , avînd grijă să îmbogățim diverși turci , cumpărăm și folosim ÎNLOCUITORI : de palton , de ghete , de țiglă , de viață , de conducători ...
În încheiere , ne întrebăm sincer de ce și dacă , o făcătură ce rivalizează în dimensiuni cu Casa Poporului trebuie să ne satisfacă : să ne satisfacă necesitatea de a avea un acoperiș , nevoia de confort , de intimitate , de bine , de ... primitor , de căldură !
Orice prostie , din patru pereți și un acoperiș , merită să poarte nobilul nume de CASĂ ?
Și , a ști să trăiești , înseamnă oare să-ți etalezi orgoliul în detrimentul binelui , bunului simț și bunului gust ?
Data viitoare , vom bate cîmpii despre interioare : mobilier , covoare , decorațiuni - fără lecții din cărți , fără teorii - doar cum simte asta un simplu
Ω
Se apropie frigul , deci poveștile despre interioare vor fi binevenite !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu