Uitarea ca autoprotecție

   Am fost la europenele de fotbal: și ne-am făcut de râs!
   Am încercat să calificăm gimnastica la Olimpiadă: și ne-am făcut de râs!
   Am încercat tot felul de combinaţii şi de fiecare dată ne-am făcut de râs!
   Chiar nu vede nimeni unde este greşeala în ţara asta?
   Este imposibil de observat că toate domeniile de activitate, începând cu educația, sănătatea, transporturile, etc, etc și terminând cu sportul sunt legiferate și conduse pentru a umple ANUMITE buzunare și nu pentru interesul națiunii și populației?

   Cel mai bun și la îndemână exemplu este prestația jenantă a echipei naționale de fotbal și urmările acesteia: nu doar că ne-am bip bip pe noi, dar am fost de râsul curcilor în meciul cu începătorii albanezi (noroc că n-am jucat cu ospătarii islandezi, că ăia ne făceau de râs definitiv!).
   Până aici este clar, ne-am amintit toți ce s-a întâmplat? Dacă da, hai să vedem continuarea: un inept președinte de federație conduce în continuare dictatorial destinele reprezentativei naționale al celui mai iubit sport, ia hotărâri privind viitorul imediat, ne vorbește de sus și, mai ales, se plânge de salariul mizer de numai 4500 de euro lunar pe care-l încasează la federație!
   „Doar” 4500 de euro pentru a face cea mai mare contraperformanță posibilă?
   Este puțin?
   Însă nu asta contează, ci sistemul cu care ne-am învățat și fără de care nu mai putem trăi: pe moment ne aprindem și am face moarte de om, însă bem o bere (eu sunt 12) și ne calmăm! Și dăm credit acelorași imbecili care au mai făcut echipele pe baza aparteneței jucătorilor la firmele „agenților FIFA” sau UEFA sau ce-or fi ei!
   Se va schimba ceva?
   Nu!
   Un mare antrenor cu ochii mici, mare soț al unei „femei de afaceri” refuză gestul de bun simț și bună creștere de a saluta sau răspunde la salut, ba chiar se întoarce cu spatele: dacă zisul Daum va lua vreun „mărgăritar” din grămada de balegă impresariată de virulenta-i soție, își va schimba oare atitudinea?

   Nu înțelegem că NOI greșim acceptând asemenea personaje în centrul atenției publice, ne plângem că Becali este un cioban fără minte dar NOI urmărim cu sufletul la gură cum își repară limuzina cu ranga, râdem de finul Borcea, dar NOI uităm că la ieșirea din pușcărie și plata greșelilor va fi în continuare mult prea bogat pentru un singur român! NOI uităm și înghițim aceleași prostii!

   Nu se va schimba evident nimic dacă nu se schimbă sistemul: fotbalul a fost doar un exemplu, dar acesta poate fi multiplicat și aplicat oricărui tip de acțiune din România înlocuind doar „fotbal” cu un alt substantiv și câteva nume pe ici pe colo!

   Ω

   Vom continua să ne facem de râs, vom continua politicile incoerente, vom continua să alegem hoți condamnați definitiv și vom continua să lăcrimăm la telenovele: concluzia?

   UNII VOR CONTINUA SĂ SE ÎMBOGĂȚEASCĂ NEMERITAT:

ȘI NU VOR LĂCRIMA PENTRU NOI!

PENTRU CĂ NOI UITĂM!

  

... el se jură că nu fură, dar l-am prins cu rața`n gură!

   A cerut din nou nelu becali eliberarea înainte de termen: este dreptul lui să o ceară! Nu asta este problema, nu faptul că o cere ci cum o cere! Am ascultat uluit argumentele spărgătorului de roți (de ruletă), scandalagiului notoriu, hoțului dovedit și, recunosc, am rămas pe moment fără cuvinte!
   Pur și simplu, personajul în discuție nu înțelege că a greșit și că plătește pentru asta!
   Nu înțelege ridicolul situației în care un autor (a trei cărți de specialitate) își retrage cererea de a-i fi recunoscute drepturile de ... scriitor (putea să devină chiar și doctor, dar nu se cerea!).
   Nu poate pricepe că societatea are dreptul să se apere de cei ce nu respectă convențiile numite legi și care se conduc după propriile lor convenții, fie și macedo române!
   Respectivul este convins că în secolul XXI se aplică dreptul celui mai tare și nu legea, crede în continuare că este o victimă inocentă a sistemului care l-a prins cu mâna până dincolo de umăr în miere, se jură că nu are nimic în gură deși rața măcăne în continuare!
   Este absurd să ne întrebăm care este rolul educativ și „reeducativ” al detenției în cazul unor asemenea condamnați, pentru că răspunsul va fi un dezarmant ZERO! 

   Ω

   A fost atât de bine și complet reeducat datorită pedepsei privative de libertate, încât în continuare are de plătit daune pentru faptele ce i-au adus condamnarea: pe avocat îl înțeleg că-i ia partea, pentru asta este plătit, dar el este convins că are dreptate!

IAR ASTA ESTE GROAZNIC ȘI AR TREBUI SĂ-I ADUCĂ EXECUTAREA COMPLETĂ A PEDEPSEI!

   Societatea are dreptul și obligația de a se apăra prin izolarea de răufăcători: poate noul cod de procedură va aduce pedepse mai adecvate tipului și gravității infracțiunii!

Rutina cotidiană

   Ieri nu a fost nici un atentat în Germania?
   Dar în Franța?
   Sau în Marea Britanie?
   Ce ciudat ... parcă ne lipsește știrea! Deja ne-am învățat, ne-am obișnuit, face parte din cotidian: acest lucru nu l-au luat teroriștii în calcul - cu cât sunt atacurile mai dese, cu atât mai mult cognitivul uman le va evalua și le va așeza în zona „obișnuitului”!
   Iar dacă la un anumit moment a existat o umbră măcar de simpatie pentru cauza teroriștilor, sub amenințare aceasta se estompează și urmează a dispărea în cel mai scurt timp: abia atunci vor pierde, abia atunci când nu va mai exista o opoziție internă la acțiunea în forță pentru stârpirea fenomenului!

   Școlile de teroriști deplasate ca simple puncte de lucru în Europa Merkelizată lucrează acum cu ce au la îndemână, adică-și fac treaba cu o armă de foc, cu un cuțit, cu un camion: urmează însă specialitatea plăcută mult lui Allah, adică explozibilii! Vor veni cât de curând, vor face prăpăd, vor crea teroare pe măsură ce atacatorii fi-vor și mai bine organizați și dotați și, abia în acel moment terorismul islamic va avea un dușman pe măsură, adică atunci când se va supăra cu adevărat și va avea un alt cancelar tocmai țara care i-a primit cu brațele deschise!
   Până atunci, până la acel viitor nu foarte îndepărtat, obișnuiți-vă cu știrile despre atentate în Europa și încercați să nu vă protejați nervii ignorându-le!

   Ω

   Un lucru pe care nu-l pot pricepe, este acela că ISIS a ales să lovească Europa, o zonă care în realitate nu le-a creat mari neplăceri. Cred că la conducerea operațiunilor respectivei organizații se află niște fundamentaliști fără viziune politică din moment ce-și trezesc din somn cel mai rău dușman!

S-AR PUTEA CA TOCMAI LIPSA DIPLOMAȚIEI ELEMENTARE SĂ-I PIARDĂ!

VOM VEDEA!

Liniștea și ungurii

   Aflăm fără surprindere că unul dintre atacatorii sinucigași din Germania avea legături cu ISIS: spun fără surprindere, pentru că dacă autoritățile au tot încercat să-i prezinte ca pe niște cazuri izolate, oricărui om de bun simț, povestea-i pute! Și iată de ce ...
   Este evident că valul de refugiați invitat de madame Merkel a adus cu sine și un număr încă necunoscut de teroriști și potențial teroriști.
   Numărul de potențial teroriști este, bineînțeles, cu mult mai mare decât al celor deja pregătiți pentru atacuri în numele profetului. Dar, iar o spun, orice om cu o fărâmă de rațiune și bun simț, nu ar fi trimis în acest exod de proporții biblice teroriști gata formați, ci formatori de teroriști!

ȘCOLILE DE AUTODETONARE AU FOST MUTATE DIN SIRIA

(DIN ORIENTUL MIJLOCIU, DE FAPT)

ÎN EUROPA!

   Iar când spun Europa, mă refer în special la Germania, dar nu numai! Este interesant faptul că serviciile de informații au fost inerte în fața fenomenului și că presa, din nou mânuită ordinar, s-a ocupat de orice rahat cu aspect umanitar sau/și a râs de declarațiile premierului maghiar, cel care, chiar dacă nouă din instinct nu ne place, a avut dreptate! Da, a avut dreptate când a spus că Ungaria nu este interesată de acte fals umanitare, că Ungaria dorește să-și păstreze stilul de viață, că Ungaria consideră că frontierele nu se apără cu flori și jucării de pluș: adică, pe scurt, că nu vrea să prindă picior de refugiat mahomedan pe teritoriul național și că pentru asta va folosi nu numai gardurile ci chiar și forța!
   BRAVO UNGARIEI! Iată cum o țară mică (jumătate din România) își permite să aibă idei proprii, să le aplice indiferent de ceea ce consideră birocrații că ar fi „corect politic” și să lucreze spre binele național și nu pentru a fi mângăiată părintește pe creștet de orice inept cu funcție fără putere  dar cu nume pompos prin alte capitale europene!

   Ω

   Am spus-o de multe ori: dacă în loc să ne certăm și să ne înjurăm ca proștii am fi în relații măcar normale cu Ungaria, toată lumea ar avea de câștigat (și ei, și noi)!
   Să recunoaștem, de data aceasta am avut ce învăța de la unguri: noi și toată Europa, noi cei care ne-am temut să ne apărăm valorile, noi cei care ne-am rușinat să ne declarăm creștini, noi cei care credem că este modern și civilizat să întoarcem și celălalt obraz!

ȘCOLILE DE TERORIȘTI LUCREAZĂ:

SĂ VEDEM ÎN CÂT TIMP POT FI OPRITE!

DACĂ VOR FI OPRITE ...

Măcar îl doare`n ...?

   Se pare că pe puștiul ce se laudă cu nume la diminutiv îl doare fix în pix de faptul că a fost dovedit HOȚ!
   Puteți crede? Nici nu-l interesează ... poate unde se știe Tobă de carte!
   Practic, personajul ce nu-și permite numele matur Neagoe și se alintă negoiță, ne spune fără scrupule, remușcări sau rușine că-i pare rău că s-a lăsat influențat de „moda doctoratelor” și nu pentru faptul că a furat ordinar! Chiar dacă multora dintre concetățenii noștri nu le pare, furtul intelectual rămâne totuși cel mai al dracului furt dintre toate, cel mai periculos și cel mai perfid!
   Ei bine, domnul diminutiv nu crede că a greșit furând și este convins că a greșit lăsându-se prins de moda pantalonilor strâmți, sau a cravatelor înflorate, sau a doctoratelor la fel ca primul ministru, la fel ca ministrul de interne, la fel ca primul vice prim ministru, la fel ca mulți, mulți alții care ne-au dovedit odată în plus (nu, nu mai era nevoie!) cât sunt de inculți, de needucați, de imbecili, închipuindu-și că un om normal va crede că orice dobitoc care își termină liceul pe brânci la peste 30 de ani poate deveni doctor în altceva decât infracțiuni economice și afaceri cu statul sub oblăduirea partidului la putere la frumoasa vârstă mijlocie de 40!
   Dacă stăm noi și ne gândim bine de tot, ajungem la concluzia că scandalul doctoratelor are și o parte bună: care? Aceea că, șmecherii care ne șmecheresc pe noi de atâția ani, sunt de fapt niște mărunți și imbecili borfași care și-au găsit nașul, plătind bani frumoși pe niște lucrări copiate ordinar (copy/paste asta înseamnă de fapt), lucrări pe care EI, corifeii culturii acestei țări, le-au plătit fără a fi în stare să bage un gugăl și să verifice dacă textul pentru care plătesc „ca primarul” se mai regăsește pe undeva, pe la cineva!
   Da, în fiecare secundă se naște câte un fraier: unii l-au găsit!

   Ω

   Și când mă gândesc că fraierii sunt făcuți de râsul târgului, iar cei ce i-au păcălit cu copy/paste își văd liniștiți de ale lor ...

Ce nu-mi doresc

   Se mai încheie o aventură ciclistă, se mai sfârșește o dată lupta surdă dintre echipe, sportivi și sponsori: Le Tour 2016 și-a făcut plimbarea elegantă prin buricul târgului zis Paris și, după ce a arătat din nou de ce acesta se numește și Orașul Luminilor, a început să fie pus în statistici cu care comentatorii ce vor veni ne vor plictisi la culme!
   Cu ce am rămas după acest tur?
   Cu regretul că lupii nu au dinții suficient de tari ca după ce l-au mușcat pe Contador să îndrăznească să sară și la beregata lui Froome și cu părerea de rău că anul acesta spectacolul a fost din nou lăsat la îndemâna „altora”, marii expunându-se numai și numai în locurile cu risc zero (cum ar fi un contratimp).


   Și am mai rămas cu ceva, cu o impresie, cu un simțământ ciudat de deja vu, cu teama că pe Chris Froome echipa l-a ținut la trap ca să nu bată la ochi asemănarea galopului lui cu al lui Rasmussen sau Armstrong!


   Ω


   Sperând că „impresia ne-a înșelat” (dă Doamne!), așteptăm la Vuelta și il Giro și le Tour și la Vuelta ...

Cu brațele muuult prea larg deschise

   Așa i-a primit cancelarul Merkel pe imigranții din 2015!
   Din păcate, același cancelar, urmând o politică de neînțeles pentru mai toată lumea, s-a purtat ca iubitorii autohtoni de maidanezi, făcând tot ce a vrut domnia sa, în disprețul absolut al opiniei publice: indiferent cine sunt atentatorii de la Munchen, indiferent din care extremă se trag, indiferent ce culoare au și în cine cred, am bănuiala că valul de imigranți africano arab este factorul declanșator al tragediei de acum!
   Nu neg faptul că (dacă) sunt atentatori islamiști ei nu erau obligatoriu intrați cu valul de refugiați și nici că dacă sunt extremiști germani nu și-ar fi găsit un alt motiv al urii lor rasiale: dar, indiferent ce se demonstrează că se află în spatele atentatelor, madame Merkel are o mare parte din vină pentru politica absurdă dusă în legătură cu imigrația!
   Să nu uităm că dintre cei intrați în Germania anul trecut (cam 1,2 milioane) mai mult de jumătate s-au dispersat deja în teritoriu părăsind centrele de azil: aportul lor la economia germană va fi mai redus decât al țiganilor cerșetori cu scripca la colț de stradă, știind că și africanii și arabii din zonele de plecare a refugiaților sunt vestiți pentru proverbiala lor hărnicie!


   Așadar, de ce pentru români și bulgari se păstrează excluderea din spațiul Schengen iar refugiații sunt așteptați „cu flori în gară”?


   Răspunsul nu poate fi dat acum, el va veni abia după ce vom afla de ce este necesară această incoerență în politica externă europeană!
   Până atunci ... 


   Ω


   Până atunci, Europa și-a deschis larg porțile dușmanilor mirându-se că se întâmplă ce se întâmplă: erau convinși că imigranții nu l-au citit pe Nietzsche sau Rosenberg dar nici prin gând nu le-a trecut că este posibil să fi citit într-un mod aparte Coranul!


   P.S. Am impresia că istoria se repetă! Cineva a hotărât cum este corect politic să te porți în problema refugiaților și, mulți au aplicat dogma întocmai!
   La fel a fost cu problema evreiască în WWII ... iar acum suntem aproape de momentul în care se va spune că Germania a purtat războiul numai din această cauză și că numai ei au suferit, la fel este cu fumatul, la fel este cu rasismul invers din SUA, la fel este cu câinii fără stăpân, la fel este cu multe alte lucruri și acțiuni pe care le luăm de-a gata, digerate de alții și pe care nu încercăm să le înțelegem!
   Oare doamna Merkel o fi înțeles la ce șoc cultural și economic supune Germania care deja a trebuit să pape RDG-ul?

DOAR DACĂ NU NE PRIVEȘTE CA PE NIȘTE POKEMON-I!

Qui se scuze se`accuse!

   Aflăm fără pic de surprindere, că spitalul Bagdasar Arseni din capitală nu are nici o vină pentru gravele probleme de sănătate (altele decât traumele) ale pilotului prăbușit în balta Comana cu parapanta: mai exact, omul adus la ei cu multiple traumatisme, cu toate că este posibil să scape cu viață de pe urma lor, poate să moară din cauza unor infecții intraspitalicești cu bacterii cumplit de rezistente la orice tratament!
   Spus pe scurt, omul a fost adus pentru una și moare de alta!
   Până aici, lucrurile sunt cam nebuloase, adică nu ne este clar cine și de ce s-ar face vinovat: firma de curățenie a fost amendată (înseamnă că sunt vinovați?), spitalul țipă sus și tare că bacteriile au fost aduse din balta Comana (cu toate că în localitățile Varlaam, Mogoșești, Grădiștea sau Comana nu a mai apărut nici un asemenea caz) și că la ei totul este perfect (de ce a mai fost amendată firma de curățenie?) iar rănitul trebuie dus de familie la un spital din străinătate ca să nu moară în țară, cu zile!

   Observați vă rog că nimeni, din nici un spital, nu dă vina pe substanțele de tipul aqua qiorensis procurate ani de zile pe bani frumoși, grei și mulți de la Hexi Ph(F)arma! Băgați de seamă că nimeni, nici la Bagdasar, nici la Arși, nici în altă parte nu-și permite să arate cu degetul principalul vinovat, adică firma care a înșelat sistemul ani de zile furnizând dezinfectanți ce puteau fi și băuți! Toate spitalele, mă rog, reprezentanții și conducătorii lor, au grijă să-și găsească scuze, au grijă să descopere vinovați, au grijă să-și îndrepte degetul acuzator în cu totul altă direcție decât aceea în care pare a se găsi principalul vinovat, adică firma mai sus menționată!

   Ω

   Ce caracatiță se ascunde oare în spatele acestei fațade de onorabilitate și profesionalism?
   Cât de puternică este mafia și la cel nivel funcționează ea dacă poate impune o asemenea omerta?

SPERĂM SĂ AFLĂM, PENTRU CĂ LUCRURILE PUT!

PUT TARE!

O viață furtunoasă!

   Atunci când dintr-un total de 97 de ani de viață, un om își petrece pe scenă peste 70, nu mă mai interesează zvonurile legate de etnia căreia îi aparținea (nu, se pare că nu era evreu!) și nici o scrisorică adresată securității (probabil la nervi)! Așa cum nu mă mai interesează câte amante a avut sfântul Ștefan cel Mare ci ce a făcut el pentru voievodatul Moldovei, la fel nu mă mai interesează ce anume a mai greșit într-o viață de om Radu Beligan, ci ce moștenire artistică lasă în urma lui!
   Pentru un actor, faptul că a jucat sub doi regi, doi președinți ai consiliului de stat și patru președinți democratic aleși, spune multe, pentru că întotdeauna a făcut săli pline!
   Chiar dacă nu am fost mereu încântat de actul regizoral (sunt în continuare un susținător fervent al „Scrisorii” puse în scenă de Sică Alexandrescu pe care o consider mult superioară celei a lui Beligan) nu pot să nu admir realizarea actoricească fără cusur a celui ce ne-a părăsit: nu contează atât longevitatea, cât calitatea!

RADU BELIGAN LE-A AVUT PE AMBELE, PENTRU CĂ BUNULUI DUMNEZEU I-A PLĂCUT ȘI L-A SIMPATIZAT!

   Ω

   Dacă cineva nu crede, rog a-mi verifica spusele aici! 
   Distracție plăcută!

   Să vedem cine-i ia locul ...

Lovirea loviturii lovite sau ultima întrebare

   Lucrurile sunt ciudate în Turcia!
   Ciudate dacă vrem să fim naivi și stranii dacă suntem raționali!
   Brusc și dintr-o dată, într-o țară cu 75 de milioane de locuitori, câteva sute de militari s-au hotărât să răstoarne guvernul! Nu câteva sute de mii, nu armata a nu știu câta și armata nu știu care, nici gând, o mână de militari a pornit la acțiune! Văzând declarațiile oficialilor turci ce vorbeau despre arestați (i-a arestat simbolic poliția, ca pe niște infractori!) ajung la concluzia că erau mai puțini executanți ai puciului decât comandanți - cinci generali, 29 de colonei! Pur și simplu nu se leagă, nu se pupă, nu se potrivește: într-o țară cu tradiție militară, într-o țară în care uniforma se bucură de mare respect, într-o țară aflată permanent în alertă, parcă nu-mi vine să cred că vreo câteva sute de nebuni s-au aruncat cu capul înainte într-o lovitură de stat gen „Republica de la Ploiești”!
   Nu cred și pace!
   Și ar mai fi ele multe de neînțeles: de exemplu, de ce au bombardat sediul parlamentului, de ce au blocat trecerea peste Bosfor, de ce s-a manifestat numai în Ankara și Istanbul?
   Pentru că, să fim sinceri: bombardarea clădirii parlamentului a fost la fel de inutilă ca și blocarea podurilor (ca să nu împiedice aducerea de trupe din zona istorică și turistică în partea asiatică?), iar faptul că puciul a fost activ numai în Ankara și Stambul denotă ori o pregătire nedemnă de acest nume în cazul unor militari, ori o naivitate exagerată din partea unei armate importante cum este cea turcă, ori o ...

PĂCĂLEALĂ!

   „O păcăleală” ar fi răspunsul cel mai plauzibil al tuturor acestor întrebări jenante: pur și simplu câțiva militari au făcut fără să știe și să vrea jocul puterii, dând astfel motive pentru instaurarea unui regim și mai restrictiv decât cel de astăzi!
   Și cum Turcia are o tradiție evidentă a loviturilor militare de stat, presupun că nici nu a fost greu de găsit un grup dispus să-i ia locul lui Erdogan refăcând măcar acțiunea lui Kenan Evren! Din ce am văzut până acum, teamă-mi este că niște „generali zevzeci” i-au făcut jocul actualului președinte, permițând regimului „de largă susținere populară” să scoată mănușa de catifea de pe mâna de oțel cu care a condus până acum țara!


   Personajele ridicole arestate de poliție nu înseamnă nimic mai mult decât niște simpli figuranți și biete decoruri pe scena al cărui scenarist, regizor, scenograf și actor principal încă rămâne președintele Erdogan!
   O ultimă întrebare fără răspuns imediat, ar fi de ce autoritățile turce au arestat mii de oficiali, pe ce motive, cu cine i-au înlocuit, cum de erau pregătiți să facă asta și, foarte important, în baza cărui probatoriu!


   Ω


   Din punctul de vedere al alianței militare, Turcia nu cred să ridice semne de întrebare chiar dacă a încercat să-și arate mușchii cu baza de la Incirlik!
   În schimb, relația cu UE s-a întors în timp cu foarte mulți ani!
   Este evident că democrația are nenumărate fețe, unele mai europene, altele mai asiatice sau chiar africane: iar noi nu suntem obișnuiți încă cu toate!
   Care este însă ultima întrebare? Iat-o:

DE CE AU TRAS AUTORII PUCIULUI ÎN CIVILI,

PROVOCÂND ASTFEL REACȚIA MASELOR?

NU VĂ SUNĂ CUNOSCUT SCENARIUL?

  
  

O bănicioaie de rahat!

   Am văzut (și nu am fost singurul) imagini din spitalul de arși din București!
   Am văzut secvențe dintr-un film românesc de groază, de neînțeles pentru străini, o chestie gen „Moartea domnului Lăzărescu”!
   Am văzut imagini filmate într-un ghetou!
   Am văzut MINCIUNA ultimilor 20 și ceva de ani în care câțiva s-au îmbogățit peste măsură pe seama morții și chinurilor celor mulți, a celor care nu se pot trata la Viena sau Istanbul sau Paris!
   Am văzut secția ATI colcăind de gândaci!
   Am văzut linoleum dezlipit și mizer (nici în măcelării nu se acceptă linoleum și se cere gresie și faianță)!
   Am văzut un fel de „spital de exterminare în masă”!
   Am văzut un ministru mințindu-ne în față în noiembrie 2015, atunci când banița nerușinată plină cu CĂCAT politic, banița gângavă abonată probabil la diverse octo sau hexi farme, mincinosul adjunct și abject al unui alt mincinos care ne-a marcat istoria (pe numele lui ponta) liniștindu-ne, amăgindu-ne, calmându-ne, susurându-ne în urechi ceea ce doream cu disperare să știm: există toate condițiile, totul este la superlativ, vor fi tratați (cei de la colectiv) ...
   Am văzut ...


   Iar astăzi, la distanță de opt sau nouă luni, am AFLAT!
   Am aflat că exministrul bănicioiu ne-a mințit ordinar, că deși știa situația din spital (e) ne-a declarat că totul este bine și la vară cald!
   Am aflat că banii plătiți de contribuabili pentru sănătate nu au nici o legătură cu sănătatea națiunii ci cu sănătatea financiară a oamenilor politici și a  acoliților lor economici!
   Am aflat că legile sunt proaste, făcute în detrimentul națiunii și cu adresă economico politică și că nimeni nu se gândește să le schimbe!
   Am aflat că am devenit sclavii unui sistem de îmbogățire pe care îl susținem benevol!
   Am aflat multe lucruri cutremurătoare!


   Ω

   AM ÎNȚELES MORTALITATEA ABSURD DE RIDICATĂ ÎN RÂNDUL ARȘILOR DE LA COLECTIV!

AM ÎNȚELES NECESITATEA REINTRODUCERII PEDEPSEI CAPITALE PENTRU ANUMITE FAPTE PENALE CE ADUC ATINGERE NAȚIUNII!

 

Metronomul siktirului turcesc

   Așa cum ne-a obișnuit, democrația turcească are nevoie periodic de mici ajustări: și cum marii reglori ai acestei democrații islamice sunt extrem de stimații militari, acest act se petrece cu o ritmicitate deja plictisitoare!
   Așadar, 1960, 1971, 1980, 1997 ... de ce ne-ar mira ce se întâmplă în 2016?
   Vedem în Turcia un model dual, economic și politic, ce vrea să semene cu cel chinezesc dar cu deosebirea că în China tot omul muncește pentru „familia cea mare a patriei” iar în Turcia fiecare (cum zice românul) „cu a măsii”! Se pare că acest model, atunci când este pigmentat și cu ceva cereri de autonomie, cu probleme religioase, cu o luptă surdă între republica cu nevoi laice și populația cu dorințe islamice, ei bine acest model devine nefuncțional.
   În mod evident Turcia, cu toate că este unul dintre pilonii NATO în flancul estic al alianței s-a îndepărtat din nou simțitor de uniunea europeană!
   Mai rămâne acum de văzut (analiștii vor studia asta, cu siguranță) cine a fost autorul puciului ratat: vom afla sper ce facțiune a vrut să înlăture actuala stare de lucruri, religioșii, oponenții președintelui, etc, etc.


   Ω


   Deși nu mai era nevoie, am înțeles încă odată că media poate avea un rol nociv, dezinformant și părtinitor: ani de zile președintele Erdogan ne-a fost prezentat drept un tiran nemilos, un dictator infect și încăpățânat, un tip periculos care se agață de putere prin toate mijloacele ce-i trec prin cap (în primul rând cele incorecte)!
   Și ce-am văzut acum?
   la apelul „abjectului” președinte populația a ieșit în stradă să-l apere, pe el și ordinea de stat actuală din Turcia!

   Vă amintiți așa ceva în legătură cu ceaușescu? 

Nil nove ... a Nice

   Într-adevăr, sub soare nimic nu pare a fi nou! Nici măcar atentatele teroriste nu sunt o noutate și, dacă am sta să rememorăm oarece fapte istorice, am înțelege că epoca în care trăim nu a făcut altceva decât să grăbească lucrurile cu ajutorul unor tehnologii inaccesibile strămoșilor noștri!

   Să luăm ca exemplu - trist, indiscutabil - Franța: această țară liberă în declarații, se arată a fi la nivelul populației cu mult mai xenofobă decât ne închipuim. A fi străin în Franța este foarte greu, pornind de la angajamentele normale, accesibile oricui și sfârșind cu serviciile medicale: marea majoritate a măturătorilor Parisului sunt oameni de culoare, marea majoritate a supraveghetorilor din muzee sunt oameni de culoare, marea majoritate a angajaților cu munci neplăcute sunt ... ați ghicit, oameni de culoare! Nu spun că românii au neapărat o soartă mai bună, dar sunt mai puțin vizibili! Apoi, dacă ai nevoie de servicii medicale (nu vă luați după documentarele lui Michael Moore, bat câmpii pentru a fi anti-americane și, mai ales, anti-republicane) o să vezi ce diferență știu să facă francezii între EI și străini! Chiar dacă serviciile sunt deja plătite ...

   Însă Franța, marea Franță, acea Franță luminată continuă să-mi fie aproape de suflet, iar pe aceasta mică, asta cu sarkozy și olandezul oarecare, mă fac că nu o văd!

   Bun: Franța cea mare a mai trecut prin asemenea momente dificile și a ieșit cu fruntea sus, fără probleme! Franța s-a mai confruntat cu terorism, cu anarhie, cu lupte politice duse cu bombe, dar Franța aceea avea la conducere altfel de oameni: când un George Cadoudal - monarhist convins! - a vrut să-l elimine pe primul consul, acesta a pacificat Vendée-a într-un an de zile! Atunci când „ouvrier”ii au dorit
să-și facă propriul stat și propria lege, din nou statul puternic a intervenit și a pus lucrurile la punct! Chiar dacă gândirea unui Rousseau a fost ulterior deturnată către o înțelegere anarhică punând în discuție legitimitatea statului, afirmând că anarhia este filosofia libertății și că omul are datoria de a-și recâștiga demnitatea acaparată lui de primele forme de constrângere statală, Franța aceea mare nu s-a lăsat înșelată și nici fermecată de falsele povești despre libertate și egaliate, povești ce nu semănau cu doctrina anului 1: și atunci, fie că a fost un Kropotkin, fie un Bakunin ori un Proudhon, statul francez la citat pe nenea Iancu, jucând pe Pristanda arestându-l pe Cațavencu! 

   Și lucrurile au reintrat în normalul dorit de Franța și francezi. A fost posibil atunci, nu mai este posibil astăzi: de ce?

Pentru că Franța aceea era condusă de oameni mari, oameni care aveau curajul de a-și asuma hotărârile și consecințele lor, oameni care nu se ascundeau în spatele unor măști numite democrație, libertatea cuvântului, vot universal și mai știu și eu ce povești „dulci” și potrivite pentru timp de pace: nici un general nu a câștigat pe câmpul de luptă supunând deciziile militare votului aghiotanților! Napoleon Bonaparte a cerut și primit jertfa unor generații de francezi, a sacrificat oameni și resurse, a condus cu o mână de oțel - nu de fier - și a sfârșit prin a așeza Franța pe unul dintre primele locuri din lumea marilor națiuni și, deși învins și detronat, a fost adulat în țara care l-a ascultat aproape orbește! Astăzi, după mai bine de 200 de ani, Franța este împărțită în departamentele primului consul, astăzi, după mai bine de 200 de ani Franța și mare parte dintre statele lumii libere aplică legi ale căror principii au fost enunțate de împărat, astăzi, după mai mult de 200 de ani experții militari încă mai studiază și se extaziază în fața manevrelor gândite de micul caporal! Omul acela a pacificat Franța nebună și revoluționară, omul acela a hrănit Franța muritoare de foame, omul acela a pus bazele solide ale unei țări funcționale și astăzi pe aceleași principii!

   De ce?

   Pentru că a putut și și-a asumat meritele dar mai ales riscurile hotărârilor sale!

   A greșit și el, dar dacă punem în balanță campania din Spania și toate celelalte realizări, sigur talerul „spaniol” se va înălța!

   Mai rămânea Napoleon în istorie dacă la Austerlitz apărea cu o tunică pe care scria „je suis Charlie”?

 

   Așadar, scurt pentru că ne-am lungit prea mult, Franța și lumea liberă ar trebui să recurgă la înțelepciunea strămoșilor: Roma republicană, dacă se simțea în pericol, renunța la sistemul instituționalizat de veacuri - cu consuli și tribuni - și alegea un dictator! Dictatorul, ales pentru maximum șase luni, avea trasat un scop precis de atins, nu dădea nimănui socoteală și toți cetățenii i se supuneau ca unui Dumnezeu!

   Frumos, nu?

   Frumos, dar după cele șase luni de domnie absolută, cetățeanul fost dictator răspundea în fața legii ca oricare alt locuitor al cetății: și plătea pentru tot ceea ce greșise - dacă greșise.

 

   Ω

 

   Concluzia este clară și pe înțelesul oricui: dacă se dorește eradicarea fenomenului numit terorism - sau orice alt fenomen nedorit la nivel de societate - statul trebuie să permită CUIVA să acționeze fără îngrădirile falsei libertăți numite democrație, statul trebuie să înțeleagă că la vremuri excepționale sunt necesare măsuri excepționale și oameni excepționali! 

   Nu ținând jandarmii pe stradă va scăpa Franța de terorism, ci stârpind cuibul și teroriștii!

   DEFINITIV!

 

   Franța și orice alt stat atins de acest flagel!

 

Umanitate? În ce sens?

   Aflăm multe lucruri interesante despre țărișoara în care trăim și despre care eram convinși că știm tot!

   Aflăm așadar că nu sunt bani pentru aparatură medicală performantă, dar că ÎNTOTDEAUNA au fost și sunt bani pentru aruncarea lor pe apa sămbetei, pe ape toxice cumpărate numai și numai pentru că pe etichetă scrie ... DEZINFECTANT!

   Mai aflăm că biserica ... dar asta știam!

   Aflăm că undeva în Argeș, pe drumul dintre Pitești (50 km) și Câmpulung (18 km), România a regresat temporal până în antichitate, revenind la sistemul de producție sclavagist! Faptul că stăpânii de sclavi sunt - pare-se - majoritar sau total țigani, nu mă încălzește de loc: ceea ce cu adevărat ridică o problemă pentru mine - și mă întreb care poate fi rezolvarea legală a acestei probleme - este faptul că acum, din tot satul, din toată comuna, nimeni nu mai știe nimic! Dar nimic, nimic, în situația în care cineva a sesizat autoritățile! Vă amintiți reportajele lacrimogene ale proTV-ului de acum câteva luni? Acelea care arătau situația grea a muncitorilor români în Sicilia? Acolo unde munca luase tot formă de sclavie?
   Iată dar, la 160 km de București

SPQR + DACIA FELIX REDIVIVUS!

   Cum de primarul nu a știut nimic?
   Cum de șeful de post nu a știut nimic? 
   Cum de popa n-a știut nimic? 
   Cineva este convins că în țara asta trăiesc numai tâmpiți, drept care sperăm ca autoritățile să se intereseze și de complicii țiganilor, de autorii și complicii morali ai jenantului episod și nu numai de infractorii direcți!

   Mai aflăm că deținuții, acești cetățeni model care au ajuns în pușcărie în urma unei loterii și nu a vinovăției pentru delicte dovedite, deținuții așadar, s-au revoltat din cauza condițiilor grele din închisori!
   Omenește vorbind, îi cred și-i înțeleg!
   Tot omenește vorbind, mi-aș dori ca toate pușcăriile din România să fie goale și gardienii să șomeze și să planteze panseluțe din motiv de plictiseală: dar lucrurile nu stau chiar așa, iar cei care astăzi se agită bezmetic cu speranța unei grațieri din motive de supra aglomerație uită să ne spună DE CE SE AFLĂ ACOLO și nu în libertate! Să nu uităm că cel puțin recidiviștii știau foarte bine ce-i așteaptă dacă sunt prinși și condamnați definitiv: și totuși, au riscat, au riscat și au pierdut! Fie că a fost metoda Accidentul, fie Maradona, fie un viol sau un jaf armat ori doar o amărâtă de pensie ciordită din buzunarul unei băbuțe senile și neajutorate, EI au riscat și au pierdut pentru că nu au avut suficientă minte să intre înainte de pușcărie în politică! Dar asta-i altă discuție ...
   Sper ca autoritățile să aducă la standardele legale condițiile de viață din penitenciare și totodată mai sper și că populația nu se va lăsa impresionată de rudele auto isterizate și va înțelege că pușcăria este loc de pedeapsă pentru autorii de fărădelegi și nu „pansion” de fete!
   Sunt convins că unele abuzuri semnalate de cei închiși sunt reale și ele trebuie să înceteze, dar pușcăria a fost, este și trebuie să rămână LOCUL UNDE SE EXECUTĂ O PEDEAPSĂ și nu un centru SPA!

   Ω

   Mi-au atras atenția în reportajele urmărite două chestii:
- prima, se referă la scandările deținuților: „hoții, hoții” (!?!?!) și „umanitate, umanitate”! Dacă la „hoții, hoții” îmi pot explica ce vor să spună (de la recomandare, la carte de vizită și până la a arăta cu degetul administrația pușcăriei), la partea cu umanitatea nu m-am lămurit: cereau ei 
1. Sentiment de bunăvoință, compasiune pentru nenorocirile altuia, bunătate, omenie, umanitarism.
sau
2. Totalitatea oamenilor; omenire, colectivitate de oameni?
   Pentru că, cele două înțelesuri ale termenului scandat de deținuți ne pot induce în eroare: cer din partea societății milă și compasiune, ori o mulțime în care să-și desfășoare activitatea? Ar fi interesant să aflăm, dar dacă se poate, nu prin grațiere colectivă!
- a doua este o „cestie” mult mai serioasă: rude aflate la poarta penitenciarului se plâng că deținuții au fost bătuți cu scopul clar „de a li se băga mințile în cap”! Oamenii ne povestesc că intră „mascații” peste ei, ne spun ce pățesc „bieții” de ei „înăuntru”. Îi cred, îi înțeleg, sunt alături de ei și cer ministerului justiției să lămurească și să îndrepte lucrurile nedemne de un stat civilizat în plin secol XXI!
   Dar, în același timp în care rudele ne povestesc ce s-a întâmplat în ultima noapte în închisoare, nu pot să nu mă întreb de unde știu!

CHIAR AȘA, DE UNDE ȘTIU RUDELE CE S-A PETRECUT ÎN UNITATEA ÎNCHISĂ ȘI PĂZITĂ ÎN ULTIMA NOAPTE?

EXACT CA LA BEREVOIEȘTI DE ARGEȘ, EXISTĂ O REȚEA DE COMPLICI BINEVOITORI: SPER SĂ FIE DEMASCAȚI ȘI SĂ ÎNCERCE PE PIELEA LOR CONDIȚIILE DIN PUȘCĂRII!

PENTRU CĂ ȘI EI O MERITĂ!   

Ce să admir? Averea sau bunul simț?

   Cam mult sport în ultima vreme ... mult și nu de cea mai bună condiție morală!
   Din aceeași categorie, a prostului gust ridicat la rang de artă, face parte și opinia MAGASUPEREXTRA CAMPIOANEI simona halep, cea care nu poate merge la Rio la olimpiadă, pentru că vrea copii sănătoși! Că am fost surprinși de declarația fără minte și fără noimă a persoanei adorate de CTP, ar fi mult spus (știe tot omul care a mai călcat virtual pe aici că am judecat-o mereu la rece, rezultatul nefiind nici el foarte cald), dar că Ion Țiriac o poate susține în asemenea hotărâri, chiar că nu credeam să se întâmple: o fi vârsta, o fi infatuarea omului bogat în bani și mașini de colecție, o fi siktirul cu care privește domnia sa „rumânii” ... 
   Indiferent ce este, dacă simona halep se teme de țânțarul de care nu se tem alte mii de sportivi, este treaba ei și o înțelegem:

SĂNĂTATEA TREBUIE SĂ FIE PE PRIMUL PLAN!

   Ω


   Altceva nu pricepem și sperăm să ne explice țiriacul sau CTP-ul:

DACĂ ACUM VREA COPII SĂNĂTOȘI, ATUNCI CÂND ȘI-A MICȘORAT SÂNII CHIRURGICAL, NU S-A GÂNDIT LA PROGENITURI?

?SREVNI UAS

Cu ce sumă ar face-o COR să nu se mai teamă de țânțarul brazilian?

Eu ce să mai cred?

   În Regatul Unit, votul legat de ieșirea sau rămânerea în UE naște monștri: ascultând chemarea la arme a unui demagog cu nume de garaj, latenții huligani rămași fără obiectul muncii - rași în cap sau nu - și-au spus că este cazul să demonstreze fără echivoc că Britania este a britanicilor! Este adevărat că de la Hitler încoace nu le-a mai disputat-o nimeni cu adevărat, dar ei tot au ținut să ne fie clar! Și, cum ar fi putut face asta mai bine decât agresând cetățeni fără apărare ... Fie că au fost polonezi, fie că au fost excolonizați, fie că doar au semănat (!?!?!) ci niște nebritanici, mai mulți au avut de-a face cu vitejii de la colțul străzii, viteji amintind mult prea tare de unii băieți îmbrăcați în cămăși brune, sau negre, sau chiar verzi mânjind pereții cu zvastici!
   Așadar, educația mea socialistă și materialistă (hi, hi, hi) și istorică, total nedemocratică deci, ar trebui să mă facă să judec o națiune întreagă funcție de comportamentul unui grup imbecil care și-a găsit un fals ideal din terorizarea unora care de cele mai multe ori le plătesc prin muncă cinstită bună parte din ajutoarele pe care altfel ar trebui să le refuze „străinilor”!
   Cum însă nivelul cultural al cetățenilor unei țări nu este și nici nu trebuie să fie direct proporțional cu bazaconiile prezentate de reportajele făcute de te miri cine la ordin, citesc o știre până la capăt și, dacă nu sunt mulțumit, mai caut și alte surse:

în orașul Norwich, un magazin ținut de niște români, a fost incendiat!

   Suficient pentru a-i acuza pe britanici de toate relele pământului!

   Dar, în același Norwich, aceiași români, au fost ajutați imediat după incendiu cu câteva zeci de mii de lire sterline, bani adunați printr-o chetă făcută de locuitorii orașului respectiv!

   Pe cine să cred?
   Ce să fac?
   Să condamn piromanii sau să admir cetățenii?


   Ω


   Bineînțeles că gestul „vitejilor” incendiatori care au cheltuit probabil un litru de benzină pentru a distruge munca unor imigranți este cel puțin blamabil - să nu mai spunem că incendierea este o poveste cu final penal - și mai mult decât imoral, dar dacă mă întrebați pe mine, mult mai mult trebuie să ne intereseze gestul oamenilor obișnuiți, cei care, fără a sta pe gânduri și fără a fi obligați, au băgat mâinile în propriile buzunare și au renunțat fiecare în parte la mai mult de un litru de benzină pentru a ajuta niște năpăstuiți vinovați de a fi muncitori, plătitori de taxe, dar ... nebritanici!


   Mi se pare mult mai demn de băgat în seamă gestul cetățenilor prin comparație cu cel al huliganilor!
  Greșesc?

Un sfârșit?

   Zilele trecute, sub aripa sufocantă a campionatului european de fotbal, pe plan sportiv s-a petrecut o posibilă dramă: după o treime din Turul Franței, Alberto Contador, il Pistolero adică, abandona în mijlocul etapei, coborând cu greutate de pe bicicletă!
   Ce s-a întâmplat oare?
   De ce Tinkoff a renunțat cu atâta ușurință la marele campion?
   Oficial, spaniolul a avut febră toată noaptea și nici în ziua următoare nu s-a simțit mai bine.
   Tot oficial, faptul că a căzut în două etape consecutive pierzând mult peste un minut în clasamentul general numai astfel, l-a zdruncinat moral pe ciclist.
   Dar neoficial, se pare că lupii lui Oleg Tinkoff, au învățat de la patron și au hotărât că ei nu sunt cu nimic mai prejos decât fostul câștigător de mari tururi care nu merită să mai fie ajutat, ba, chiar mai mult, că îi încurcă: așa că au început să muște!
   Este adevărat că nici Contador nu mai este la prima tinerețe ciclistă, dar parcă prea își face toată lumea de cap la Tinkoff Saxo!
   Ceva este putred în această echipă și problema poate fi chiar conducerea milionarului rus ce pare frate bun cu un oier fotbalistic de pe la noi!


   Ω


   Tot neoficial, se zvonește că Tinkoff Saxo ar cam fi pe cale de desființare și tocmai din această cauză își fac toți de cap, încercând să iasă cât mai în față în încercarea de a-și găsi echipe!
   Această ultimă ipoteză de lucru ar explica cel mai bine de ce Alberto Contador a fost răpus de o febră când cu mai puțin de un an în urmă câștiga Vuelta după o fractură în Turul Franței!
   A fost un calcul rece ... sau cariera unui mare sportiv se apropie de final?

VIITORUL IMEDIAT NE VA RĂSPUNDE!

ȘI NUMAI EL!

La pauvre marseillaise et la légion etrangere

   Ce nimeni nu credea, s-a întâmplat: Portugalia s-a dovedit a fi mai echipă fără vedeta Ronaldo, iar Franța a hotărât să rămână o colecție de vedete! Și atât ...
   Marea majoritate a românilor a simpatizat cu Portugalia, considerând cocoșii mult prea infatuați și aroganți, omul de pe stradă fiind convins că Franța aceea neagră și-a împărțit deja primele de joc: domage!
   Ceea ce am văzut în acest turneu final jucând „pour les blues” mi-a amintit de o situație asemănătoare, petrecută acum vreo douăzeci de ani, tot cu o națională a Franței, dar de rugby: avea atunci sora noastră mai mare o echipă ce părea formată toată din ucigași plătiți proaspăt scăpați de la Sing Sing sau din Guiana! Vă spun sincer că erau ca niște bătăuși atât ca aspect cât și comportament: opinia publică franceză a reacționat, iar federația de rugby a înțeles și, cu riscul de a nu avea rezultate un an sau doi, a schimbat ÎN TOTALITATE lotul național de rugby! Explicația este simplă: sportivii sunt exemple (vrem sau nu vrem) iar bătăușii ce „apărau” culorile naționale nu aveau nici o legătură cu ideea de Franța, de cultură, de lumină, etc, etc ...


   Poate acum, după acest fiasco fotbalistic, FFF va înțelege să renunțe la legiunea străină ce crede că reprezintă „le Hexagon” dar o face numai financiar!
   Noi știm că putem fi tratați de rasiști, că putem fi considerați înapoiați pentru că nu pricepem conceptul de

„MULTICULTURALITATE”,

că suntem cu siguranță priviți de sus ca fiind niște estici pârliți, dar să îndopi cu bani pe oricine pentru simplul motiv că practică un sport oarecare în detrimentul altor probleme, mi se pare în continuare absurd!
   Sportul a fost cum bine știm transformat într-o afacere, a fost violată ideea de olimpism prin acceptarea profesioniștilor, cei ce fac sport pentru propria lor sănătate sunt tratați drept excentrici, uitând că lumea are nevoie de sănătate nu de trusturi farmaceutice și că

„MENS SANA IN CORPORE SANO”

rămâne o zicală actuală!


   Așa cum federația de rugby a înțeles cu ani în urmă că este important să câștige, dar mai contează și cum, poate și federația de fotbal va renunța la serviciile unui criminal pe nume mitea payet în schimbul unui jucător ce poate fi chiar exemplu pentru spectatori nu numai prin modul în care-și schimbă mașinile și silicoanele borfetelor prezentate drept iubite! Francezii au avut în echipă șapte sau opt negri și restul albi - au făcut asta pentru că sportul a devenit apanajul copiilor de oameni săraci și pentru că sunt disperați să câștige și să demonstreze că ei sunt cei mai buni: la prima vedere nu sunt de condamnat, dar vă întreb câți Dupont sau Duval dintre aceia muncitori și-ar da fiica după un Sagna sau un Umibubu? Nu credeți poate, dar francezii sunt mult mai rasiști și mai xenofobi decât noi, așa că dacă s-ar putea folosi de această legiune străină fotbalistică fără alte obligații, ar face-o fără reținere!
   Francezii ar trebui să fie sinceri în primul rând cu ei: această echipă, chiar îi reprezintă? Sau degeaba spune La pauvre marseillaise:

......

Quoi! Des cohortes étrangères
Feraient la loi dans nos foyers!
Quoi! Ces phalanges mercenaires
Terrasseraient nos fiers guerriers!

..... ?

   Ω


   Scurt și despre învingători: ieșirea lui Ronaldo ca urmare a unor atacuri care pe stradă ar fi considerate infracțiuni de lovire, a dus la întărirea „grupului” numit echipa Portugaliei, iar asta a dus - spre stupoarea gazdelor - la un răspuns mult mai bătăios decât s-ar fi așteptat cineva!
   Felicitări echipei Portugaliei și, să le mulțumim acestor fotbaliști că ne-au reamintit lecția dârzeniei și a  bunului simț: un happy end meritat!

BRAVO PORTUGALIA!

Prințul oilor dacă tăcea, nebecal rămânea!

   În mod surprinzător, un personaj care a făcut oarece pușcărie pentru „greșeli” financiare combinate cu matrapazlâcuri cu diferite chestii (inclusiv cu terenuri extrem de bănoase), sare de fund în sus că bourleanu a angajat un selecționer neamț care urmează să câștige un milion de € pe an! Și asta, zice dumnealui prințul de Ilfov, în situația în care avem atâția români care mor de foame!
   Exceptând faptul că prințul ilfovean se gândește la d`alde mitică, meme, sandu ori ana maria când vorbește despre „români care mor de foame”, în rest domnia sa uită cât a păgubit bugetul de stat, ăla din care se plătesc pensii și ajutoare și din care sunt susținute case de copii ori de bătrâni! Așadar, se pare că cei câțiva ani de pușcărie nu au fost suficienți pentru reeducarea unității de măsură numită becal, cărțile scrise fără a ști să scrie, neajutându-l cine știe ce!

   În sfârșit, așa cum bănuiam, literatura de penitenciar nu are nici un pic din înțelepciunea „doinelor” de ocnă și nici nu se apropie de durerea celor de cătănie. Atunci când îți sunt acceptate drept lucrări științifice niște prostii de genul „becali și”:
   - Steaua
   - Muntele Athos
   - Dosarul valiza
   - gândacii de bucătărie
   - transhumanța terenurilor sau plimbarea oilor stând pe loc, lângă București
este firesc să te crezi cu adevărat TARE!
   Din păcate, deși el bate câmpii ca de obicei, este posibil să aibă oarecare dreptate și alegerea lui Daum să nu fie nici pe departe inspirată: vom trăi și vom vedea ...

   Ω

   Totuși, o pedeapsă cu tăcutul din gură, nu există?

Ce spun de fapt britanicii

   În ultima vreme, mai multe voci s-au ridicat pro și contra ieșirii UK din UE (scuze pentru prescurtări, dar merge mai repede). Nici una dintre tabere nu are bineînțeles dreptate absolută, la fel cum nici una dintre ele nu greșește la modul absolut!
   Spune un englez pro UE că Anglia trebuie să rămână, pentru că economia engleză este legată de cea europeană și că re-ridicarea barierelor vamale ar da o lovitură nimicitoare regatului.
   Spune un alt cetățean, de data aceasta contra UE că vrea Anglia pentru englezi, că sunt prea mulți imigranți, că britanicii își pierd locurile de muncă și că presiunea străinilor pe sistemele de securitate socială și sănătate tinde să devină insuportabilă!
   Dreptate au și unul și celălalt, de înșelat se înșeală și unul și celălalt: deși așezată aici, în coasta continentului european, insula nu a fost niciodată interesată de continent, adevăratele ei interese aflându-se fie în Asia fie în emisfera australă. Singurele ocazii în care au fost interesați de Europa, au fost acelea în care interesele britanice ar fi putut suferi pe termen lung, ar fi putut fi prejudiciate, dar în moduri pe care omul de rând (cel chemat astăzi să răspundă DIRECT cu DA sau NU) nici nu le visa.
   Astfel, în timpul războaielor religioase în care se părea că ar lua partea protestanților, englezii de fapt își apărau interesele comerciale legate de Flandra, țesătoria Europei acelui veac.
   Apoi, războaiele Napoleoniene pe care Anglia le-a finanțat din plin, nu au avut nimic de a face cu căderi ale monarhilor (ei aveau deja experiența unui Carol I & Cromwell) ci cu comerțul pe care Franța republicană sau imperială încerca să-l acapareze la nivelul continentului (vezi blocada continentală).
   Ar mai fi un bun exemplu despre lipsa de orizont a alegătorului simplu, războiul pentru care noi ar trebui să fim recunoscători, adicătelea războiul Crimeei: dar nu vă amăgiți, Anglia victoriană nu a luptat împotriva Rusiei țariste pentru a da Principatelor Dunărene posibilitatea de a-și spune Unite, ci pentru a îndepărta pericolul rusesc de la frontierele Iranului, Afganistanului și Irakului, frontiere care reprezentau pe atunci primul zid de apărare al perlei coroanei britanice, India!
   Cum ar fi dacă ai sta și i-ai explica fiecărui alegător simplu care este bătaia lungă a hotărârilor luate astăzi?
   Unde am ajunge dacă ne-am lăsa conduși de o democrație directă?
  
   Pentru a înțelege mai bine, voi veni cu un exemplu autohton, unul de o banalitate și o simplitate revoltătoare și, tocmai de aceea, foarte ușor de înțeles: au fost ridicate săli de sport pe lângă școli, curțile acelorași școli au fost bine îngrădite și sunt cât se poate de strașnic păzite!
   Este bine?
   Da, vor răspunde cei mai mulți, este foarte bine!
   Nu, vă răspund eu, nu este bine, pentru că până la aparițiile acestor săli (de multe ori nefolosite) terenurile de sport ale școlilor erau locurile de joacă preferate ale copiilor care jucau fotbal, basket sau tenis, erau locurile unde se adunau cei mai mulți, erau locurile unde chiar și după ore erau cel mai ușor de supravegheat! Astăzi, aceiași copii nici nu mai ies din casă, pentru că o oră de ping pong costă zece lei, una de fotbal sute de lei, etc, etc! Adică nu ridicarea sălilor de sport a fost greșeala, ci dispariția locurilor unde prin tradiție puștii se adunau și făceau sport pe contul lor!
   Ciudat nu? Un lucru bun, nu este neapărat bun 100%!

   Să revenim însă ...
   Alegătorul a votat așa cum a simțit el că este mai bine, fără a se gândi la viitorul real al țării ci la cel prezentat de un politician care a reușit să-i vorbească pe limba lui! Iar rezultatul nu pare a fi cel mai fericit ... zic nu pare pentru că nu știm de fapt dacă este bine sau rău!

   Și care este problema mea?
   Simplu, problema mea este aceea că, din cauza conducerilor românești de slabă calitate, o țară căreia prințul Charles îi face o reclamă nemaipomenită, este totuși percepută în regat ca o țară ratată! Și de ratați!
   Nu mă apuc să răspund că și ei au puturoși și așa și pe dincolo, ci mă întreb de ce am ajuns în situația asta!
   De ce? De ce în loc să-mi trag odrasla de urechi pentru prostia de a considera Moromeții un roman interbelic eu mă apuc să scriu petiții prin care să cer ca romanul să fie mutat cu niște ani mai devreme? Chiar așa, dacă alegătorul o vrea și o votează, de ce să nu schimbăm data scrierii unui roman? S-a spus că romanul a fost scris înainte de război și doar a fost publicat după! Părinții și elevii care susțin prostia asta, uită că Marin Preda s-a născut în 1922, că-i era de fapt imposibil să scrie Moromeții în adolescență, că dacă ar fi fost așa, cu siguranță ar fi fost prezentat ca un geniu, etc, etc! Asta ca să nu mai vorbim cât de bine descrie autorul în ultima parte colectivizarea: descriere făcută în perioada interbelică ...
   Vedeți dumneavoastră, ăsta-i năravul nostru, din cauza asta suntem considerați sălbatici și ratați: în loc să recunoaștem că am greșit și să punem mâna să învățăm și să ne îndreptăm, încercăm să schimbăm istoria doar pentru a ne acoperi urmele picioarelor murdare de rahat! Și nu numai istoria literară, pentru că unii fac petiții cerând să se schimbe și artimetica: 1+1= f(c) adică funcție de candidat!

   Dar, să revenim din nou la UK.
   Mulți britanici nu înțeleg rolul imigranților în economia regatului, mulți dintre votanți (52%) nu înțeleg plus valoarea adusă de românii sau polonezii ăia amărâți care lucrează pe mai nimica toată pentru companii britanice. Cei mai mulți dintre ei nu s-au gândit o clipă la faptul că Scoția ar putea gândi altfel decât ei și că asta ar putea adânci prăpastia ce-i desparte!
   Nu s-au gândit ei, dar noi dacă ne gândim și analizăm problema, ce descoperim?
   Aici, răspunsul este simplu: descoperim că UE s-a transformat într-un stat birocratic, condus și nu prea, supus unor tendințe centrifuge gata gata să-l rupă în bucăți, un stat ce se vrea un supra stat dar să nu se prea bage de seamă, o uniune în care suntem de acord să facă fiecare ce-l taie capul cu condiția ca Germania să căștige!
   Văzând ce se ascunde astăzi sub plapuma bănoasă a consiliului și parlamentului european, parcă parcă îți vine să votezi alături de cele 52 de procente!
   Dacă posibila ieșire a britanicilor (sau numai simpla amenințare cu ieșirea) nu duce la reformarea urgentă a uniunii, atunci aceasta are șanse mari să dispară prin revenirea la statutul inițial de Piață Comună: iar reformarea înseamnă uniformizarea legislativă, guvern comun și suveran, armată proprie, politică externă comună, suverană și uniformă, înseamnă și integrarea economică a statelor uniunii și nu în ultimul rând, un parlament european funcțional cu un adevărat rol legislativ!
   Unificarea nu este chiar atât de grea, poate începe cu uniformizarea semnelor rutiere și a indicatoarelor de circulație cât și a  vitezelor minime și maxime! Apoi se poate trece la pașii următori, astfel încât oriunde m-aș afla în Europa, să fiu acasă!
   Până atunci, anti UE vor câștiga teren, pentru că indiferent de declarațiile politice, pentru mine, bulgarul este tot străin și ungurul în continuare nu mă înghite: deschiderea reală a frontierelor interne ale uniunii va duce la cunoașterea mai bună a vecinilor, a celorlalți membri ai supra statului european și, abia atunci, UE va putea fi o adevărată forță în fața Rusiei, Chinei sau Statelor Unite!

   Ω

   În caz contrar, UE așa cum arată astăzi, cu politica externă incoerentă pe care o duce, cu politica economică absurdă prin care a cumpărat la preț de nimic estul și-l exploatează, cu impotența militară de care dă dovadă și cu multitudinea de servicii mai mult sau mai puțin secrete și naționale care fac pe Jeimși Bonzii, se va afunda și mai mult în falsa luptă cu terorismul, în falsa dezvoltare a teritoriilor mai înapoiate, în falsa grijă pentru oameni sau animale și se va trezi la un moment dat că nu mai are decât imnul și drapelul din visul de odinioară: de fapt, Brexitul asta spune!

ADICĂ BRITANICII, CONCETĂȚENII NOȘTRI!  

Sfărâmăturile monarhiei republicane

   Tot nu-mi vine să cred, motiv pentru care am și lăsat să treacă ceva timp, să se sedimenteze informația:


   „Proiectul a fost pus de Guvern în dezbatere publică. Conform acestuia, Casa Regală este instituţie de utilitate publică. Şeful acesteia va ocupa o poziţie de demnitate publică şi va primi o indemnizaţie lunară echivalentă cu aceea a fuștilor șefi de stat. În cadrul Casei Regale ar urma să fie înfiinţat un departament administrativ, cu cel mult 20 de posturi plătite din buget. Şeful Casei Regale va prezenta, anual, un raport în Parlament.
Casa Regală a României a transmis că acest proiect de lege este rezultatul unui dialog constant cu executivul şi cu partidele parlamentare.”


   Nu pot crede, așa că mai citesc o dată știrea!
   Așadar, republica s-a hotărât ca pe lângă președinte să aibă și un rege! Probabil, pentru orice eventualitate, și-au spus dumnealor cei ce ne conduc, să mai dea niște bani și casei regale, să mai creeze niște sinecuri (20 la număr), dar să aibă oricând la îndemână un rege pentru cazul că președintele este ocupat cu altceva!
   De ce nu creează și funcția paralelă a dictatorului comunist, că am mai găsi ceva urmași ai familiei Ceaușescu?
   Sincer să fiu, am fost un simpatizant al monarhiei, am considerat că este normal să li se retrocedeze bunurile ce le-au aparținut cu titlu personal (nu bunurile casei regale), nu am fost de acord cu tratamentul înjositor pe care i l-a aplicat iliescu ion regelui Mihai în anii `90, sunt însă suficient de lucid să nu o consider pe Ana regină și, pot spune cu mâna pe inimă, că dacă acest înjositor proiect de lege este acceptat de familia regală a României, eu unul devin cel mai aprig susținător al republicii!
   Nu cred să conteze vreun pic, dar măcar ca idee de opoziție!
   Poate aș fi acceptat dacă se intitula cineva Împărat al Republicii Franceze, dar atunci am fi vorbit despre un Napoleon Bonaparte și ne pregăteam deja haine groase pentru campania din răsărit!


   Ω


   Dacă ne luăm după țața din colț, problema se pune altfel: casa regală a primit înapoi un număr de proprietăți, casa regală este datoare cu niște impozite la stat, casa regală se bucură de privilegii pentru care nu știm ce face, casa regală este doar un nume: de ce casa regală se bucură de asemenea tratament preferențial?
   Cred că țața din colț are dreptate ... dacă acceptă această mezalianță,

CASA REGALĂ ESTE O INSTITUȚIE DE OPERETĂ. ESTE O  BUTAFORIE!

   PĂCAT: ÎNCĂ O STATUIE SFĂRÂMATĂ!

Un fleacă: le-au prostituat

   Mai zilele trecute, vedeam la TV un DOMN, un adevărat DOMN EUROPEAN, purtând dumnealui numele de fleacă ... l-am văzut și chiar l-am și ascultat! Ei bine, domnul acesta fleacă, ne-a destăinuit cele mai ascunse convingeri ale domniei sale, cele mai intime simțăminte de părinte, ne-a demonstrat ce înseamnă progresul modului de gândire și care este evoluția firească a dogmelor care ne conduc viața socială, care este drumul pe care trebuie să-l apuce toate convențiile după care ne ghidăm în slalomul printre jaloanele numite bine și rău!
   Vă rog să mă credeți că după multiplele cacofonii debitate cu convingere de purtătorul de cuvânt al BOR, că după ce doamna ministru al culturii ne-a povestit că bucureștenii se apropiază de orașul lor, după ce proTV-ul a confundat din nou sensul cuvintelor înlocuind a lovi cu a acroșa, ei bine după toate astea, declarația de credință a domnului fleacă, m-a încântat!
   De ce?
   Pentru că, spunea domnia sa, dacă propria lui fiică, în vârstă de cel mult 16 ani i-ar veni acasă cu (mă scuzați!) burta la gură în urma relației cu un bărbat, el nu s-ar supăra! Nu s-ar supăra, pentru că, mă înțelegi dumneata, cine este el să se bage în viața unei adolescente care la 16 ani este deja nițel borțoasă? Sau bolnavă de sifilis?
   Chiar așa, cine este el?
   Păi el este directorul DGASPC sector 1 (din nou lovește boala românească a denumirilor imposibile), el este omul care ar trebui să răspundă tocmai ca așa ceva să nu se întâmple cu copiii aflați în grija statului!
   Bineînțeles că ușurința cu care tratează problema unor fete scoase la prostituare, a unor adolescente probabil pe viață nenorocite, a unor copii aduși în situația de sclavi sexuali dar și a unor „bieți” angajați în al căror caz procuratura cu siguranță face un abuz (!?!) vine tocmai din faptul că nu este vorba despre propria lui fiică ci de niște copii străini, despre niște obiecte, niște numere, niște active folosite în procesul productiv ...
   Dacă propriul lui copil ar fi cel implicat, la fel ar vorbi?
   Dacă angajații DGASPC sector 1 ar fi băgat mâna în buzunarul familiei fleacă și nu al nostru, al tuturor, la fel ar simți?
   Dacă l-ar ustura și pe el ca pe copiii ăștia nenorociți, la fel de obraznic și de arogant s-ar purta?


   Ω


   Nu reușesc să înțeleg cum de asemenea monștri administrativi pot ocupa funcții care cer delicatețe, înțelegere și, nu în ultimul rând, OMENIE!

SPER SĂ PLĂTEASCĂ ÎN SOLIDAR CU ANGAJAȚII PE CARE ÎNCEARCĂ SĂ-I APERE:

DACĂ SUNT VINOVAȚI, BINEÎNȚELES!

Pâinea, prețul circului

   Vom face o comparație simplă, o comparație între două evenimente (unul petrecut deja, altul ce se va petrece cu siguranță într-un viitor oarecare), între două stări de spirit, între două spirale având, ambele, cam același final!
   Vom începe cu evenimentul deja petrecut, adică deja încheiat, eveniment pe care l-am ales în detrimentul altora asemănătoare și mult mai cunoscute tocmai din cauza nebuniei cu care s-a manifestat, a țicnelii cu care a afectat o lume, a mâinii de fier cu care a condus spre faliment și nenorocire hoarde enorme de oameni, altfel educați și bine intenționați!
   Așadar, pentru început, puțină istorie ... prin anii 1593 - 1595 (Călugăreni pentru cunoscători!) un olandez pe numele lui latinizat Carolus Clusius sau pe cel mult mai pământesc Charles de l'Écluse, introducea în Olanda o floare adusă se pare din Turcia, anume laleaua. Dar ce spun eu laleaua ...

LALEAUA!

   Ei bine, în scurtă vreme olandezii, unii dintre cei mai civilizați și cultivați europeni ai vremii, au făcut o pasiune pentru respectiva floare! Marea lovitură au dat-o posesorii unor plante bolnave (infestate cu un germen al unei boli a plantelor, lucru în epocă necunoscut) care erau colorate în două și chiar trei culori: nu că cele monoculoare nu se vindeau bine, dar astea multiculoare au ajuns la prețuri absolut astronomice, fabuloase chiar! Mulți contemporani povestesc despre tranzacții de domeniul fantasticului: UN bulb dintr-un soi anume a fost schimbat pentru o suprafață de 5 ha de teren sau că pe un lot de bulbi s-ar fi plătit salariul unui meșteșugar foarte bun pe mai mult de 650 DE ANI de muncă!
   Sumele investite în bulbi de lalele au fost din ce în ce mai mari, toată lumea spera să câștige în viitor prin vânzarea cu preț mai mare a ceea ce deja fusese cumpărat cu un preț exagerat! Mania a fost atât de mare, încât a născut o subcultură a lalelei: a apărut un vas special (tulipieră) în care să fie expuse, florile se regăseau în picturi și erau folosite pentru decorarea interioarelor cu pretenții, florile acestea frumoase deveniseră de fapt un insemn al statutului social!
   Așa cum se întâmplă întotdeauna când un bun oarecare este speculat fiind dus la un preț care nu are nici o legătură cu valoarea sa intrinsecă și mania lalelelor s-a destrămat peste noapte: în 1637, piața lalelelor s-a desumflat, oamenii înțelegând dintr-o dată că atunci când îți este foame degeaba ai zece Rembrandt-uri și nici o pâine!

   Așadar, piața s-a prăbușit și mulți au fost brusc, dintr-o dată și peste noapte faliți!

   Absolut îngrozitor!
   Vă dați seama ce șoc a fost pentru oamenii care încercau să înțeleagă ce nu-i de înțeles, pentru cei ce-și băgaseră banii în specula cu bulbi de lalele, pentru „investitorii” care-și calculau deja profitul, în clipa în care au constatat că ceea ce au cumpărat foarte scump, nu mai valorează de fapt nimic?
   Probabil că au fost destui cei ce și-au pus lațul de gât ...

   Gata cu istoria, pentru că este (nu-i așa?) plictisitoare!
   Să revenim în prezent ... și să vorbim despre evenimentul în curs de desfășurare:
- Neymar 57.000.000 € (neoficial 158.000.000 €)
- Torres 58.000.000 €
- Falcao 60.000.000 €
- Figo 62.000.000 € (în 2000!)
- Cavani 64.000.000 €
- Kaka 68.000.000 €.

   Vă rog să notați că singurul jucător aparținând adevăratei epoci moderne a fotbalului este Neymar, pe care l-am pus pe listă și în capul ei tocmai din cauza enormității sumei de transfer vehiculate! Altfel, toți ceilalți sunt de fapt ... niște foști.

   Așadar, chiar dacă nu toată lumea vrea să înțeleagă, un jucător cu o asemenea valoare de transfer are și un venit în consecință: Ronaldo de exemplu, câștigă din salariu și toate celelalte frimituri de peste an, între 90 și 1000.000.000 €: în acel umil anișor, bineînțeles!

   Și acum, să vedem dacă putem face o paralelă între cele două manii sau nebunii: 
- amândouă au dus pe baze speculative prețurile unor bunuri oarecare la sume absurd de mari prin comparație cu valoarea lor reală
- amândouă se bazează pe spiritul de turmă al populației, spirit aflat în cantități enorme în orice societate umană
- amândouă pornesc de la o părere, de la o idee și nu de la o bază solidă
- nici una dintre ele nu produce o valoare suplimentară investitorului printr-o creștere cantitativă/calitativă 
- valoarea ambelor crește prin reclamă
- valoarea ambelor este dată de acțiunile cu caracter speculativ și fără o bază materială solidă
- cele două nebunii sunt diferite prin obiectul de activitate și prin epocă: 

ȘI DOAR PRIN ATÂT!

   Da, bula speculativă care a lovit în 2008, în anii `90, în anii `70 și `80, aceeași bulă speculativă a cărei spargere i-a adus lui Soros victoria asupra Băncii Angliei este cea care a explodat în Olanda anului 1637 și tot ea va face POC și în fotbalul (în special) și sportul mondial (în general) într-un viitor oarecare!
   Să sperăm că nu va întârzia prea mult, pentru ca șocul să nu fie prea mare!

   Ω

   Parcă prea mulți bani se duc la cei ce au talentul de a alerga sau da cu ceva într-un obiect oarecare - sportul și-a pierdut menirea inițială, sportul a uitat de „mens sana in corpore sano” și s-a repezit cu lăcomie la profit: și doar la profit, trădându-și principiile de bază, uitând de baronul Coubertin și „legile” olimpismului, închipuindu-și că circul transformat în profit este singura rațiune de a fi!

 

   Înțelegem nevoia de „pâine și de circ”, dar când circul ne lasă fără pâine,
parcă ceva nu-i în regulă!

Și bula, este sferică, nu-i așa?
Cam ca o minge ...