Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 30 noiembrie 2016

Entr`acte - Coșmarul unei seri la Național!

   Pot spune că am așteptat cu nerăbdare readucerea naționalului din București la forma lui de odinioară: dar și la menirea lui!
   Pot spune că demolarea șandramalei de pe pălărie m-a bucurat nespus, iar înmulțirea sălilor, așișderea!
   Înțelegeți sper, cu ce așteptări am mers la Național!
   Drept care, mi-am spus că este cazul să reinaugueaz vizitele cu ceva de gală, așa că am ales Shakespeare! Visul unei nopți de vară ...
   Cu ce să încep oare?
   Să încep cu teatrul în sine, cu clădirea și cu aspectul ei ...

   Așadar, să începem turul Sălii Mari!
   Intrarea, generoasă, prin vechiul foyer, se face civilizat, prin scanarea codurilor QR de pe telefon, iar sistemul chiar funcționează: bravo!
   Însă, din moment ce ai intrat, încep susprizele: foyer-ul lasă impresia unei stații de metrou în care încă nu apărut dughenele închiriate de sindicat și conducere! Adică, te găsești într-o sală mare, albă (prea multă marmură albă poate să strice), insipidă, decorată meschin cu câteva busturi ale unor mari actori și cu multe (prea multe) lucrări de metal lustruit de inspirație evidentă (Brâncuși repetat obsesiv devine și el obositor!) așezate fără cap și fără coadă, practic aruncate la întâmplare, lăsând senzația că zugravii se împiedică de ele și le împing de colo colo! Poate această impresie de stație de metrou a fost întărită și de prezența unui „bodyguard” în uniformă fix în mijlocul spațiului, omul privind cu evidentă curiozitatea nebunii care veneau la piesă: la ieșire, i-am înțeles uimirea dar nu și prezența!
   Încă un lucru care te face să te ferești de tren, este prezența prizelor și comutatoarelor electrice, instalate prostește pe pereți aflați la vedere și la înălțimi în jurul a 1,5 metri: totul are un aer neterminat, sau terminat în fugă, pentru că banii erau oricum tocați și rezultatul nu mai interesa pe nimeni!
   Mi-am dat seama că mă calcă cu adevărat trenul abia atunci când am descoperit în același foyer o placă de marmură (v-am spus că e prea multă?), placă pe care stă scris că respectiva clădire a fost renovată în perioada ..., cu bani de la guvern ..., în timpul directoratului domnului
ION cARAMITRU!
   Să vă mai amintesc că Ceaușescu nu avea nici o placă din asta în Teatrul Național?
   Este cel puțin ostentativă această prezență a unei plăci comemorative adresate directoratului unui actor (parcă și Rebreanu a fost director la Național, dar nu văd asta scris pe nicăieri!), cel puțin ostentativă, ca să nu spunem că de fapt este de un prost gust revoltător!
   În sfârșit ... ne-am îndreptat spre SALA MARE!
   Accesul, se face prin niște uși albe antifoc, lăsate așa cum au ieșit ele din fabrică, uși pe care tronau, lipite cu bandă adezivă neagră pe colțuri, nelipsitele interdicții scrise pe un A4: exact ca în blocurile cu administratori nebuni! Adică a costat și a durat atât de mult, pentru ca intrările în sală să pară de hală industrială și afișele să fie lipite „de-un gigel cu scuipat pă geam”? Asta de ce nu a mai pus-o domnul caramitru pe enorma placă din foyer, mare cât una de mormânt?

   Ne luăm însă inima în dinți și intrăm: sala este frumoasă, colorată interesant, luminată interesant, senzația este de aproape de scenă de peste tot ... la prima vedere este splendidă. Dar de ce la loje s-a optat pentru scaune incomode în locul fotoliilor, tot nu pricep!

   Să ne oprim aici, să nu amintim de luminile de evacuare mult prea puternice și nici de prostul obicei de a introduce spectatori la zece minute după începerea spectacolului ... să vorbim despre spectacol: „Visul unei nopți de vară”, binecunoscuta și arhijucata piesă!
   Acum însă, vine partea cel mai greu de scris!
   Piesa a fost măturată și aruncată pe scenă de un ionescu acolo, un ionescu zis și petrică! Ei bine, acest ionescu, spunându-și că românii nu știu cum se fac copiii și încă mai cred în povestea cu barza, a vrut neapărat să ne lumineze!
RAR MI-A FOST DAT SĂ VĂD CEVA MAI VULGAR!
   Totul a fost atât de murdar, atât de fără sens de orientat spre ..., încât chiar de la pauză spectatorii au început să plece, lucru care s-a petrecut și după pauză!
   Spectacolul este atât de mizerabil, încât nici nu mai merită să amintim colaborările ionescului cu textul, urletele care fac replicile de neînțeles, costumele abjecte (Puck/Gonța este doar un exemplu comod), deformarea finalului și transformarea tuturor într-o bandă mafiotă pusă pe lichidat pe orice și oricine ...
   Să amintim numai de milogeala ridicolă a lui Puck, cel care cerșea aplauze în final, aplauze pe care (chiar fiind gratuite) actorii nu le-au primit!?!
   Totuși, piesa are și ceva bun pentru anumiți spectatori: la toate replicile cu tentă și/sau mimică sexuală, o ingenuă corporatistă venită de la piață și așezată fix în fața mea, se prăpădea de râs - probabil că astăzi actul de cultură a fost transferat maneliștilor ...

   Am rezistat cu greu până la final când, ca să nu fluier, m-am grăbit să ies din sală: surpriză, la garderobă era coadă: în situația în care cam zece procente plecaseră deja!

   Ei bine, spectacolul nu are legătură cu Shakespeare, nu are legătură cu teatrul, nu are legătură cu arta și, mai ales, nu are legătură cu bunul simț!
   Penibilul domn ionescu a râs de noi și de cei ce i-au dat bani pentru porcăria asta, arătându-ne tuturor pe scenă un enorm falus: halal artă, halal exprimare artistică, halal viziune regizorală! Acest spectacol nu ar rezista la nici un teatru particular!

   Ω

   În concluzie, putem spune că Naționalul a cam fost „rasolit” și că piesa lui ionescu petre (nu este sigur a lui Shakespeare!)  este de un prost gust desăvârșit!

   Păcat că o seară de toamnă pe care o speram Noapte de vară s-a transformat într-un adevărat coșmar!
   Oribil ...

luni, 28 noiembrie 2016

Corect politic?

   Aflu din nou, sunt adică bombardat cu știrea că, un nou grup de pedofili ... așa și pe dincolo. Citesc sau ascult știrea, o văd sau mi-o închipui și, conform ultimelor directive privind corectitudinea politică, mă îngrozesc! Gradul de îngrozire, este și el spre roșu, pentru că nu vorbim despre un simplu accident în lanț pe A2, unde gradul ar fi portocaliu!
   Așadar, după ce m-am îngrozit cum scrie la regulament, mai și gândesc: dar mă rog dumneavoastră, de ce este blamabilă pedofilia și homosexualitatea nu? De ce un MINOR de 16 ani nu are voie să-și manifeste preferințele sexuale? Dacă este gerontofil? De ce și cine a hotărât morala sexuală corectă și vârsta de la care ilegal și imoral devine perfect normal, scuzabil și chiar încântător?
   Mi se pare interesant că nimeni nu se arată șocat de educația făcută copiilor și adolescenților lumii occidentale zilnic prin media, prin reclame, prin muzică, prin aspectul „eroilor” adolescenței, nimeni nu este scandalizat de felul în care arată, se poartă și se îmbracă/machiază mulți adolescenți, nimeni nu vede că sub masca falsei libertăți și a scuzabilei goane după profit se acceptă absolut orice, transformând societatea într-una pe care multe generații de după război nu ar recunoaște-o: pentru exemplificare, vă rog să căutați să vă aflați pe lângă o școală generală în timpul unei pauze - nu pe lângă un liceu, pentru că vi s-ar face frică!
   Nu spun că pedofilia este un lucru bun, departe de mine gândul acesta ... vreau să spun că este la fel de bună ca homosexualitatea și cam ca toate deviațiile/aberațiile sexuale pe care „stăpânii” moralei corect politic ni le bagă pe gât: iar noi le înghițim pe nemestecate!

   Ω

   Ce este rău în a fi creștin?
   Ce este rău în valorile tradiționale?
   Adică în cele zis creștine?
   De ce și cine hotărăște în ce trebuie să cred și cum să mă port?
   Să renunțăm la valorile clasice și să le înlocuim cu noutățile unor drepturi absurde?
   De ce?

vineri, 25 noiembrie 2016

Ce rușine ...

   Am aflat, la fel ca ceilalți concetățeni ai mei interesați, că severin adrian a primit o (se pare) binemeritată vacanță de studii, a primit adică patru ani sabatici în locul unuia singur, pe motiv că apa românească are de două ori mai mult hidrogen decât oxigen!
   Penibil?
   Rușinos?
   Șocant?
   Nu, nimic din toate astea în ceea ce-l privește pe fostul europarlamentar, pe fostul parlamentar, pe fostul ministru și pe fostul părinte al revoluției: penibil, rușinos, șocant, pentru alegătorii și sistemul politic și electoral românesc, combinația care i-a încredințat permanent funcții importante și bănoase, care însă nu i-au ajuns!

   Aș fi dorit ca legea română să aibă ceva mai mult curaj și să nu se plieze absurd pe orice hotărâre occidentală: severin adrian, acest chimist de renume cațavencian, nu va executa cei patru (4) ani de binemeritată pușcărie ci, se va rezuma mai mult ca sigur cel mult un an și jumătate, pentru motivul că este în vârstă de peste 60 de ani! În locul legiuitorului român, aș fi calculat această „deducere” din pedeapsă funcție de vârsta infractorului în momentul comiterii infracțiunii: dacă furi sau omori la 59 de ani, pune mâna frumușel și execută pedeapsa in integrum și nu la termen redus!

   Ω

   Știu că vi se pare o răutate fără sens, dar nu este așa: vă dați seama câți oameni de paie vor fi puși în față în cazul infracțiunilor economice numai și numai din cauza vârstei care le vă dilua pedeapsa? La fel cum se petrec lucrurile cu țiganii care trimit la ceordit puradei sub vârsta de 14 ani ... așadar nimic nou!
   Povestea cu umanitatea rămâne doar o poveste, iar pedeapsa își pierde atât caracterul coercitiv cât ș pe cel educativ: fac pariu că severin are deja câteva cărți scrise și în plus este și bolnav!

miercuri, 23 noiembrie 2016

O foarte vie „Natură moartă”

   Din nou teatrul Odeon ne uimește cât de inteligent poate funcționa! Fără grandioase puneri în scenă, fără pretenții și ifose de vedetă care cântă pe la nunți, Odeon-ul Dorinei Lazăr pune mâna și face treabă: o treabă onestă, curată, cu un rezultat pe măsură!

   Am văzut cu plăcere „Natură moartă cu nepot obez”: piesa, începută în gen bulevardier, se încheie în notă tragică, lăsând spectatorul pe gânduri!
   Întreaga distribuție ( de altfel, puțin numeroasă, așa cum ne-au obișnuit deja) își face datoria cu vârf și îndesat, fiind fiecare în momentul potrivit vedeta spectacolului! 
   Scenografia, adresată celor ce pot completa din minte decorul, deși minimalistă, încadrează bine jocul de bună calitate al celor câțiva actori.
   Dacă te poți rupe de bufoneriile voite ale nepotului, ajungi să înțelegi situația neadaptaților de oricând și de oriunde!

   Din nou felicitări Odeon-ului, un teatru mic cu suflet mare!

   Ω

   Sala a fost arhiplină și, paradoxal, deși spectacolul este fără ifose și fumuri, din sală nu a plecat nimeni, până la sfârșit!

luni, 21 noiembrie 2016

Care pericol este mai mare?

   Multă zarvă inutilă, centrată pe posibilitatea ca SUA lui Trump să întoarcă spatele Europei și tratatului care a echilibrat lumea în ultimii 70 de ani! Asta nu ar fi mare lucru, dar „analiștii politici” ne vorbesc de parcă l-ar fi văzut personal pe Putin ascuțindu-și satârul pe multele cupole de la Vasile Blajenâi și zâmbind cu un aer de Dracula: în sfârșit, ne-a prins! Vezi Doamne, totul se întâmplă pentru că Rusia are ceva cu noi și musai vrea să așa și pe dincolo!
   Să fim serioși, știu rușii despre România cam ce știu și americanii despre același subiect! Cât despre pânda la care stau ei cu ochii pe noi, iar vă rog să fim serioși: dacă fi-va vreodată cazul, vom fi luați cu toptanul, en gros și nicidecum en détail  - nu suntem chiar atât de importanți pe cât ne-ar plăcea nouă să credem!
  
   Și atunci?
   De ce scandalul?
   Cine i-a făcut să țipe?
   De ce se prefac ei a fi Petrică alarmându-ne că vine lupu`?
   Bănuim că lipsa de subiecte (altele decât alegerile SUA) au necesitat umplerea unui gol, iar faptul că se arată de zor cu degetul către așa zisul pericol de la răsărit, ne duce cu mintea și cu gândul la nevoia cuiva de a ascunde pe cât posibil pericolul din interior!
   Care pericol?
   Păi hai să vedem ...
   Sistemul sanitar practic nu funcționează, banii din asigurări intrând într-o groapă fără fund, de unde se văd numai etajele superioare ale spitalelor, etaje pe care directorii se zbat să urce echipamentele scumpe dar inutile și gândacii obișnuiți să fie animalele de companie ale bolnavilor!
   Oamenii politici și de afaceri intră la pușcărie pe capete, lucru care le dă o aură de eroi, de mândri reprezentanți ai neamului și de magnet pentru televiziunile care ne imbecilizează!
   Șeful autorității electorale permanente, o cucoană cu fițe și cu fumuri, a vândut interesul național și propria-i cinste pentru vreo 200.000 de €, iar noi trebuie să credem în corectitudinea numărării voturilor și a organizării procesului electoral! Mă întreb, dacă șpaga a fost de peste 200.000, prejudiciul la cât se ridică oare?
   Și pentru că vorbeam de proces, să nu-i uităm pe corifeii ponta, ghiță, severin, fenechiu, blaga, etc, etc, oameni „de bine” care au grijă să-și umfle buzunarele și să ne dea cu tifla! Așa cum cu fenechiu, cel mai obraznic ieșean din câți cunosc, s-a putut, sper să se poată face dreptate și cu ceilați: inclusiv financiar!
   Mai departe, lucrurile sunt simple: statul mută banii luați de la noi de la o instituție la alta și se face că este corect! Altfel nu se poate explica gluma proastă cu amendarea administratorilor drumurilor cu probleme: este amendată adică o companie de drumuri, dar nu personajul infect care a hotărât că încă nu este nevoie de antiderapant pe drumul plin de polei, astfel încât nașu` să mai ia niște bani fără să miște un deget! Păi, o plătește el din buzunaru-i propriu? Animalul acela de director vreau să spun, achită el amenda? Nu, o plătește instituția!
   Școala, dacă mai era nevoie să vă spun, este în același declin ca și restul societății: aflu cu mândrie că într-un singur județ, 11 „dascăli” au primit sentințe cu executare pentru că au scris lucrările a 117 analfabeți infractori și mituitori doritori de diplomă de bac, diplomă cu care să facă și ei o facultate! Am atras atenția de multe ori că blândețea justiției se manifestă atunci și acolo unde nu trebuie și, iată că după salvarea abjectei vărzaru de la Bolintineanu, s-au găsit judecători integri, care le-au dat făptașilor cu catalogu`n cap!
   Această blândețe anormală, ni-l va aduce probabil în fruntea „bucatelor” pe nu mai puțin periculosul dragnea, cel ce-și face un titlu de glorie din acțiunile lui de la Teleorman: blândețea justiției a demonstrat astfel că pedeapsa cu suspendare nu și-a îndeplinit rolul educativ, condamnatul neregretându-și fapta comisă, ba chiar mai mult, jinduind la postul de prim ministru!
   Am lungit-o cam mult, așa că vă întreb: din spitale și pân` la trenuri, de la poliție și pân` la școală, de la biserică și pân` la drumuri, unde nu se fură în țara asta și unde este cetățeanul cu adevărat stăpân?

   Ω

   Pentru motivele mai sus enunțate, declar că mă lasă rece pseudo pericolul rusesc: față de ce se întâmplă acum în România, este floare la ureche!

vineri, 18 noiembrie 2016

Un URSS vorbind englezește?

   Am un bun prieten, pe ale cărui acte scrie chiar și astăzi că este născut în orașul Stalin.
   Ceea ce zeci de ani se numise Carmen Sylva, a devenit printr-o mișcare nervoasă a vreunui analfabet, Vasile Roaită, pentru ca, descoperind cine a fost de fapt respectivul Roaită, stațiunea să devină pur și simplu, Eforie, parcă Sud.
   De orașul Dr. Petru Groza vă amintiți?
   Dar de Dej?
   De străzile purtând nume absurde, vă amintiți? Nume de la eroi ai clasei muncitoare până la cele de ocupații noi și propagandistic vândute tinerilor, de la strada Dumitru Petrescu și până la Înfrățirea Între Popoare ...
   ... penibil, nu? Penibil, ridicol, hidos chiar!
   Să interzici istoria și întâmplările care au creat-o sau să ascunzi fapte și oameni pentru motivul pueril și ... bine întemeiat că așa vrei TU, că nu-ți plac ȚIE, că te deranjează pe TINE, sunt gesturi de retardați de cel mai mare grad!
   Nu există nimic mai grav decât această manevrarea a trecutului și prezentului în scopul manipulării viitorului: Orwell și 1984 sunt un exemplu comod ...

   Iată însă, că încetarea războiului rece și a existenței URSS a dat Rusiei avântul necesar pentru a-și rescrie istoria, a permis rușilor să-și îngroape ultimul țar creștinește, a dat tuturor un pic mai multă minte și s-a renunțat măcar parțial la propaganda aceea care ne-a sufocat zeci de ani!
   În sfârșit ...

   Privesc televizorul și el se uită la mine!  
   Nu ne vine să credem, iar dacă ar putea spune ceea ce gândește, cred că aparatul ar râde de noi până i-ar sări antena: în SUA, o parte a populației „celui mai democrat stat din lume” nu este de acord cu rezultatele alegerilor prezidențale, așa că mii de oameni au ieșit pe străzi ca să protesteze că sunt mai mulți tâmpiți decât ei, cei care au votat-o pe băbuța cu tremurat ciudat! Aș spune că sunt câțiva nebuni, câțiva protestatari de circumstanță, că nu reprezintă nici măcar ce a fost Piața Universității pentru noi: însă, nu este destul, iar autoritățile hotărăsc să scoată de pe clădiri numele Trump acolo unde acesta apare!
   Unii sunt pentru și sunt tratați de tâmpiți, ceilalți sunt contra și se autoconsideră o elită!
   Cine a hotărât că așa este bine?
   Cine hotărăște ce este „corect politic”?
   Cine spune într-o democrație ce este rău și ce este bine pentru națiune?

   Ω

   Privesc și am impresia că în Times Square văd cupolele binecunoscute de la Vasili Blajenâi: mai lipsește limba rusă și defilarea de șapte noiembrie! до свидания!

miercuri, 16 noiembrie 2016

À la guerre comme à la guerre!

   În lipsa unor subiecte mai interesante și mai presante (un divorț în „lumea bună”, un codoșlâc asemenea, un DNA prin buzunarele cuiva, etc, etc) media românească încearcă să umple neprihănitele programe de știri TV și curatul internet cu ceva ce pare extrem, ultra, super și mega presant:
SUNTEM ÎNCONJURAȚI DE RUSOFILI!!!
   De aici și până la „Treceți batalioane române Carpații”, „Pe aici nu se trece” și „Marșul lui Iancu” nu mai este decât un singur pas!
   Notați vă rog că „Un răsunet” nu intră în discuție ...
   Tragedie antică, ce mai ...

   Dar dacă vom pune mâna să gândim cu propria noastră minte și nu cu a oricărui autointitulat „politolog” sau „analist de politică ...”  (înlocuiți punctele cu ce termen doriți dumneavoastră, de la agrară la externă și extraterestră, că se pricep la toate!) vom constata că lucrurile nu stau chiar așa și că până la chemarea la arme a întregului popor va mai trece ceva timp!

   S-o luăm așadar pe scurtătură!
   Pcr > fsn > pdsr (sau cum i-a mai spus) > psd: sunteți de acord cu această succesiune politică? Chiar dacă veți spune nu, vă garantez că istoric este corectă! Așadar, peste câteva zile, psd-ul va câștiga alegerile (nu-mi place dar sunt convins) și presa străină, conștientă de realitatea șirului de moșteniri de mai sus, va titra
ROMÂNIA SE ORIENTEAZĂ SPRE MOSCOVA!
   Puteți să nu credeți, dar reacția ar fi similară celei a presei românești de astăzi: Ungaria a fost întotdeauna aproape de Rusia sau URSS atunci când a avut de căștigat, când nu a avut a făcut tămbălău și a încercat să scape (vezi 1956) de îmbrățișarea ursului siberian; Serbia, Bulgaria, Cehia, Slovacia, sunt țări slave, țări care pun mare preț pe ideile panslavismului atunci când nu le este tocmai bine economic, uitându-l iute atunci când occidentul își amintește de ele (Iugoslavija lui Tito uitase de URSS și frăția slavă în anii `60 - `70 - `80 atunci când occidentul îi trata drept dizidenți și-i îndopa economic!)! 
   Cine a mai rămas în zona noastră? 
   Păi, am mai fi ca de obicei polonezii, balticii și noi, românii!
   Notați vă rog că Ucraina, ca soră de sânge a Rusiei, nu intră în discuție, cu tot diferendul teritorial actual, diferend ce poate fi lesne uitat prin furnizarea de hidrocarburi ieftine! Notați de asemenea că nici Moldova nu prea contează în ecuația aceasta, sărăcia de acolo făcându-i extrem de sensibili la atenții economice.

   Așadar, situația pare grea! Pare foarte grea, însă s-ar putea să nu fie chiar așa cum și-o imaginează acei specialiști care cer o reconsiderare urgentă a politicii externe românești în zonă, de parcă asta-i un fel de bicicletă ce poate fi răsucită pe metrul pătrat! Iar lucrul care-i convinge pe dumnealor să se lamenteze și să-și smulgă părul din cap nu este faptul că acum câțiva ani cântau osanale tratatului nordatlantic, ci că președintele ales al SUA, prin declarațiile sale privitoare la un anumit zid sau gard, a lăsat de înțeles că va duce o politică izolaționistă. Atâta tot a făcut ca „politologii” să se prăbușească precum eroinele din tragediile antice, îmbrâncindu-se în declarații din ce în ce mai alarmiste, accentuând posibilitatea unei tragedii într-o spirală ce va continua până ce nu vor mai fi interesanți, fiind înlocuiți de un scandal sexual sau o declarație „incendiară” a lui beeecali.

   Înainte de a ne da cu capul de pereți, să ascultăm cu atenție declarația președintelui partidului republican din SUA, care spune că respectarea articolului cinci din tratatul NATO rămâne prioritatea numărul unu, că republicanii având majoritatea în ambele camere ale Congresului vor duce în continuare o politică pro NATO și pro Europa! Și să nu uităm (asta este foarte important) că președintele SUA se supune necondiționat Congresului și nu face o polică independentă (Obama a avut congres democrat doar primii doi ani din cei opt de mandat și s-a văzut). Nu în ultimul rând, trebuie să ne fie clar că în spatele ambilor președinți, atât rus cât și american, se află interese care le dictează politica, în special cea economică: o liniștire a apelor ar duce la pierderi colosale ale complexului militaro industrial rus sau american, iar în situația în care prețul hidrocarburilor tot scade, Rusia trebuie să găsească urgent o sursă de venit care să completeze pierderile, singura la îndemână fiind armamentul rusesc, robust, sigur și ușor de întreținut prin comparație cu cel occidental mult mai sofisticat (știrea despre prăbușirea unui avion de vânătoare rusesc în Mediterana din „cauza unei defecțiuni tehnice” nu este cea mai bună reclamă)!

   Ce se va întâmpla în continuare?
   Își vor arăta colții unii altora pe față și se vor înțelege pe la spate: totul este pe al cui spate se vor înțelege ... glumesc, nu mă luați în seamă!

   Ω

   Aici în răsărit sărăcia este mare, chiar dacă ni se pare că cehii trăiesc cu mult mai bine decât noi, ei sunt conștienți că o duc prost pentru că se compară cu vecinii nemți: tot ceea ce se petrece acum, nu ține de ideologie sau de simțăminte patriotico sangvine, ține de burtă și de buzunar, mai exact de cât de pline sau goale sunt ele!
   Și, în acest moment, se vede clar prostia făcută de occident: au avut grijă să oblige estul prăpădit al Europei să li se vândă, cu apa, cu curentul, cu drumurile, cu benzina sau cu gazele, contribuind la bunăstarea acestei regiuni cu niște salarii care mâine pot dispărea.
   S-au grăbit să ia și nu s-au grăbit să pună ceva în loc, amenințându-ne permanent cu degetul că nu ne facem temele!
   Au avut grijă să găsească un infractor de serviciu, uitând să spună de ce pleacă românii din țara lor și, mai ales, de ce se apucă de furat!
   Lucrurile s-ar putea îndrepta ușor în direcția bună pentru toată lumea dacă s-ar purta începând chiar din acest moment singurul război necesar în răsăritul european, Moldova nu și-ar mai alege un președinte prorus dacă acest război ar fi victorios și Bulgaria ar cere și ea același tratament:
investiții masive în județele Botoșani, Iași, Vaslui, Galați, Tulcea, acesta ar fi războiul care ar salva România și Europa, acesta și nu unul care să necesite activarea punctului cinci din tratatul nordatlantic!
   DOREȘTE ASTA CINEVA?
   ÎN MOD EVIDENT, SPRE BUCURIA „FRAȚILOR NOȘTRI” DE LA RĂSĂRIT, NIMENI NU A GÂNDIT ASTFEL!
ACESTA ESTE MOTIVUL PENTRU CARE PARLAMENTELE ȘI GUVERNELE DE PÂNĂ ACUM ALE  ROMÂNIEI AR TREBUI JUDECATE PENTRU ÎNALTĂ TRĂDARE!!!
   Credeți că exagerez?

luni, 14 noiembrie 2016

Modelul DRAGNEA, marfă de export

   Ne place sau nu, iată că economia de un anumit tip nu se poate desprinde de vechile apucături aducătoare de succes: vă mai amintiți sistemul aplicat de psd la alegerile românești, acela pentru care a luat dragnea doi ani cu suspendare și șefia partidului?
   Vi-l amintiți, cu siguranță ...
   Ei bine, pe principiul ce naște din Lenin alegeri câștigă, „frații” noștri de peste Prut au aplicat mot a mot învățăturile marxist leniniste, având grijă mare ca cei ce nu sunt în țară, cei care au văzut că în rai nu se vorbește rusește, să nu poată vota sau măcar să nu voteze toți!
   Și n-au votat!
   Dacă în alegerile românești s-a optat pentru motivul pueril și pseudo democratic al cabinelor de vot prea puține, administrația de la Chișinău evident pro Gogon, a lucrat tovărășește, din topor, cu subtilitatea tractorului transformat în tanc și diaspora nu a avut suficiente buletine de vot!
   Asta da eficiență!
   Și grijă pentru oameni: adică să nu mai stea săracii în frig la coadă, să se ducă acasă, că la vot nici dracu` n-are nevoie de ei!

   Ω

   Rusia se extinde încet către vest, în timp ce vestul pare a nu băga de seamă! Așa cum în plin război rece cele două Germanii erau vitrinele celor două sisteme, poate și astăzi NATO și UE ar trebui să înțeleagă necesitatea întăririi economice a frontierei răsăritene a Europei și ridicarea cât de puțin a nivelului de trai al unor teritorii tip județul Vaslui!
   Nu de alta, dar ar putea să se vorbească rusește în zonă mai curând decât ne închipuim!

vineri, 11 noiembrie 2016

Asemănări absurde

   Am reclamat întotdeauna cu nemulțumire modul absurd în care copiem obiceiuri, sărbători sau chiar expresii din lumea occidentală și în special din cea americană: ei bine, credem sau nu, lumea s-a schimbat!
   Într-adevăr, credeam că numai noi suntem atât de imbecil de copiatori încât să spunem „femeie de afaceri” sau „face sens” sau să ne distrăm la sărbătoarea morților așteptând cu nerăbdare catolicul sfânt Valentin!
   Iată însă schimbarea neașteptată:
în 25 de orașe americane, mii și mii de oameni, au ieșit pe străzi pentru a protesta împotriva alegerii lui Trump în funcția de președinte!
   Dacă nu mă înșeală memoria, avem de-a face cu o premieră!
   Iată deci cum proastele obiceiuri se extind, la pachet cu Coca Cola, Mc Donald și alte efecte ale globalizării!

   Ω

   P.S. Sistemul mafiot românesc, funcționează fără probleme la toate nivelurile și în toate domeniile: vă amintiți cum năstase adrian și ai lui l-au însoțit pe un bivolar psd-ist oarecare la parchet, garantând pentru nevinovăția lui? Vă amintiți? Poate vă mai amintiți și că respectivul Gabriel cu nume de bovină mare a fost dovedit, condamnat, arestat și pus să execute sentința!
   Ei bine, la fel s-au petrecut lucrurile și cu cavalerul sutanelor triste de la malul mării, cu numitul teodosie, care a venit la parchet protejat, escortat și blindat cu popi! Sperăm să aibă soarta meritată!

miercuri, 9 noiembrie 2016

S-au săturat!

   Rezultatele alegerilor din SUA asta ne spun, adică nu doar ne spun, ci chiar țipă la noi: americanul de rând, omul obișnuit, s-a săturat de falsele elite politico economico jurnalistice, s-a săturat de politica dusă în interesul celor puțini și dauna celor mulți, s-a săturat de hamburgeri „made in China”, s-a săturat de mașini „made in Japan”, etc, etc. Cetățeanul obișnuit, omul care plătește impozite, își pune speranțele într-un Vadim american, chiar dacă este convins în sinea lui că acesta nu va putea face ce a promis: totuși, între un medic care îți spune și ora la care vei muri dar îți cere să achiți factura și un altul care îți spune că mai există speranță, cred că majoritatea dintre noi l-am alege pe cel cu discursul care ne mai dă o șansă! Asta s-a întâmplat la aceste alegeri: omul obișnuit s-a săturat să mai creadă că un zdrăngănitor de chitară știe mai bine decât el cine trebuie ales, sau un actor cu sute de milioane câștig sau un analfabet bascketball-ist cu limuzine aurite! Americanul obișnuit s-a fript de multe ori, dar ultima arsură, aia cu Obama nu o va uita prea curând, așa că încearcă ceva, încearcă să-și pună speranța în cu totul altceva decât clasicul și mincinosul politician al ultimelor decenii.

   Să fim serioși și sinceri: clasa conducătoare din toată lumea a înghițit un hap al dracului de amar, demonstrând că legătura dintre ei și alegători este slabă spre inexistentă! Mai toți șefii și șefuleții o vedeau pe Clinton câștigătoare și, chiar mai mult, o doreau la Casa Albă: nici unii dintre ei (sau prea puțini) au avut inteligența de a gândi cu mintea alegătorului, cu mintea și cu buzunarul omului obișnuit, al muncitorului și nu al medicului sau avocatului de succes cu care ne-au învățat serialele lacrimogene prin care televiziunile ne-au creat o falsă impresie despre SUA!

   Da, se pare că Trump a câștigat. Acest lucru în sine poate fi spectaculos dar insuficient pentru o schimbare majoră în politica de globalizare a afacerilor și de evadare a investițiilor spre piețele mai profitabile. Noi nu cred că trebuie să ne așteptăm la schimbări spectaculoase în timp scurt numai din acest motiv: noi trebuie să încercăm să înțelegem ce înseamnă cu adevărat această victorie a unui Trump oarecare, adică trebuie să ne fie clar că nu a fost votat pentru ideologie și nici pentru charme-ul lui personal, ci că a adunat voturile americanilor SĂRĂCIȚI de actuala conducere, cărora le-a promis marea cu sarea! Și mult mai important decât atât, să nu uităm că cetățenii au preferat un nimeni politic unui politician versat, cu mulți ani în „serviciul” națiunii!

   Din păcate, campania electorală a fost una pur românească, a fost una cu atacuri la persoană, cu jigniri, cu șocante dezvăluiri, cu implicări vizibile ale cui nu trebuia (de la FBI și până la Obama, toate făcându-i rău lui H Clinton), cu sondaje de opinie mincinoase și cu o virulență nemaiîntâlnită peste ocean!

   Așadar, cât de importantă este victoria lui Trump în ceea ce privește politica SUA în ansamblul ei? Ei bine, cum în realitate americanii își aleg primul ministru, victoria singură nu ar face prea multe parale.
   Însă, dacă citim rezultatele alegerilor până la capăt și renunțăm la doza obișnuită de senzațional, vedem că republicanii au câștigat atât senatul cât și camera reprezentanților! În următorii patru ani va să zică, SUA vor avea în sfârșit o conducere teoretic politic unitară: simplu este să ne gândim cum se desfășoară lucrurile la noi când președintele este de o culoare și parlamentul majoritar de cealaltă! Abia acest aspect, al congresului republican, este important și dă greutate victoriei lui Trump și pune într-o lumină nouă și necunoscută relația viitorului președinte cu un partid care a început prin a-l accepta ca o glumă și a sfârșit prin a-i retrage practic ajutorul și sprijinul, manifestându-se prin șefii lui în favoarea contracandidatului democrat.  

   Ω

   Am urmărit în direct părerile și discursurile a doi foști miniștri de externe români (domnii Baconschi și Diaconescu) și pot spune că am fost dezamăgit: nu doar că nu par a avea alte canale de informații (ceea ce poate părea bine) dar și informațiile comune le-au interpretat în litera și spiritul  reportajelor diverselor televiziuni, fiind la fel de (ne)pregătiți ca și oricare alt cetățean de pe stradă în fața rezultatului final al alegerilor SUA!
   Eu unul, m-am simțit într-adevăr dezamăgit!

   P.S. Dacă cu democrații americanii s-au fript rău, nu înseamnă că acum, cu Trump, nu li se v-a întâmpla din nou!
   Dar, măcar încearcă o schimbare:
SĂ FIE TRUMP ATU-UL?

Primul doamnă?

   Vine și timpul numărătorii.
   Vine și momentul în care putem vedea care companii de sondare a opiniei publice mint (din nou) și care nu.
   Vine și momentul rezultatului: vom avea o primă DOMN sau un prim DOAMNĂ, ori un tip specializat în concurență acerbă cu ideea fixă că globalizarea este o prostie dezvoltată pentru ruinarea lumii vechi și ridicarea celei noi și cu mână de lucru ieftină?
   Ce vom avea oare?
   O premieră care promite să continue politica de doi bani și corectitudine politică de până acum sau un „iresponsabil” dispus să schimbe actualul sistem economico politico militar mondial?

   Indiferent ce vom avea noi, nu știm ce fi-va mai bine pentru România cea vândută cu arme și bagaje americanilor, NATO și occidentului!

   Să avem răbdare!
   Vom afla foarte rapid!

   Ω

   Să ne fie de bine!

vineri, 4 noiembrie 2016

Soldățeii de plumb: penibili, inutili și costisitori!

   În Iași și București, autoritățile au ținut neapărat să ne demonstreze cât de ineficient știu să gestioneze o situație de criză: și au reușit! Nu că noi aveam nevoie de asemenea desfășurare de forțe pentru a fi convinși de campionatul de bâlbe și prostii desfășurat între multele inițiale ce formează așa zisele autorități necesare statului român, în realitate niște locuri de ridicat leafa!

   Ei bine, eu și mulți alții am privit imaginile filmate cu ocazia exercițiului desfășurat după imbecilul scenariu al unui cutremur declarat MAJOR! Nu, nu este nevoie de unul MAJOR, este suficient și un eveniment minor pentru a pune în genunchi costisitorul și inutilul aparat!

   La un an după nefericitul eveniment Colectiv, autoritățile care ar trebui să ne apere, își dau iar singure la „gioale”, reușind secvențe de un penibil ieșit din comun: v-o amintesc doar pe aceea în care doi jandarmi cu măști de gaze, transportă un „rănit” (tot jandarm și el), scenă în care targa se îndoaie periculos sub victima care se ținea disperată cu ambele mâini de marginile fragilei tărgi, rugându-se să nu cadă de față cu atâția domni bine care urmăresc încântați desfășurarea de forțe!
   În frunte cu Arafat și cu toți responsabilii iresponsabili, ar trebui să bage la cap un lucru; unde nu-i cap, vai de picioare! Am trăit cutremurul din `77 și îmi amintesc cum s-a intervenit atunci, știu cum s-a muncit, știu cum s-au organizat atât armata (aia populară și obligatorie care mânca de la cazan nu de la caterinca de catering) cât și civilii: nu a fost meritul lui Ceaușescu (ei nici nu erau în țară!) ci al structurilor care, așa proaste cum erau ele, au știut ce au de făcut și cum au de făcut! Fără exerciții costisitoare și inutile, fără prime de participare, fără net și fără Uniune Europeană, au muncit civili, armată și pompieri așa cum nici nu știe d`alde Arafat că se poate munci!

   În concluzie: inadmisibilul mizerabil scenariu, ne-a arătat contracost că unii oameni și-au atins nivelul maxim de incompetență și că ar cam trebui să lase locul altora - în timpul „exercițiului” nu au funcționat serviciile de ambulanță și urgență, bolnavi reali au fost amânați „ca să dea bine” la șefime iar „minunații” și „deștepții” noștri conducători s-au mirat că Satu-Mare București s-au parcurs în 12 ORE!

   Ω

   Ar trebui să noteze dumnealor că cei 640 km dintre cele două localități au luat NUMAI 12 ore pentru că s-a mers cu girofarul activ și fără teama de radare sau alte cele, din aceste motive s-a reușit fabuloasa medie orară de aproximativ 53km! Da, 53 km/h este o super performanță, care nu este la îndemâna cui conduce regulamentar!
NE-AR TREBUI AUTOSTRĂZI?
NICI GÂND, NOI SUNTEM RURALI ȘI LA NOI S-A NĂSCUT VEȘNICIA!
   Așadar, când internele și sănătatea mai au chef să se joace cu soldăței de plumb, să ne spuneți și nouă: să plecăm de acasă!
   A propos, că veni vorba: pentru Colectivul de anul trecut plătește cineva? Că după ce isu și-a arătat mușchii ținând Arena Națională vremelnic și mitocănesc închisă, se pare că toată lumea a uitat și s-a revenit la vechiul sistem: să nu uităm că nu cei doi amărâți trimiși să ia șpaga sunt singurii și adevărații vinovați!

miercuri, 2 noiembrie 2016

Înțelegere greșită

   Acei oameni mizerabili și mașina lor de vot, s-au apucat să facă pomeni electorale, acum în prag de alegeri. Bineînțeles, pomenile astea sunt invers proprționale cu gradul de independență de stat și nu au nici o legătură cu eficiența vreunui sector economic, adică, nu se procedează la scăderea unui impozit pentru a impulsiona un anumit domeniu, ci se măresc din condei lefurile unor bugetari pe care speră zișii reprezentanți ai națiunii să-i vadă la urne punând ștampila pe „cine trebuie” și nu, Doamne ferește, pe vreun sărăntoc din opoziție!
   Impactul asupra bugetului va fi puternic (un miliard de euro nu-i de ici, de colo!) dar nu are importanță, pentru că acești haiduci pe invers, gândesc în felul lor, corect: dacă nu voi fi ales, să se descurce cine vine la putere, dacă voi fi ales, am eu grijă să votez o taxă, un impozit, o acciză!
   Așadar, oricum o dai, oricum o întorci, ei tot bine cad!

   Ω

   Din păcate, asemenea pomeni mizerabile, sunt făcute de o mână de hoți ordinari din buzunarul nostru, cei mulți, plătitorii de taxe și impozite, cei ce vom primi la plată decontul șmecheriilor lor de golani de mahala de cea mai proastă factură!
   Nu schimbarea numelor care compun clasa politică este soluția, ci schimbarea legilor în baza cărora se face politică!