Fără echilibru

   Greva angajaților Romatsa, adică a dirijorilor traficului aerian, a fost un motiv de supărare pentru toți cei afectați: paradoxal, atunci când sunt încălcate „drepturile” fiecăruia în parte, acești fiecare în parte sar de fund în sus făcând mult scandal, de parcă toată lumea complotează împotriva lor iar soarele răsare numai pentru ei - sau ar trebui să răsară numai pentru ei! Despre drepturile angajaților aceia de care depinde soarta și viața a mii de oameni și avioane, nu mai vorbește nimeni, doar dreptul nostru de moment este important!
   Nu mă pot abține să nu observ spumele din colțul gurii majorității celor afectați, aceștia reușind să devină ridicoli în relația lor cu securitatea zborurilor și chiar cu propria lor viață: asta doar pentru că nu au plecat la timp! Îi înțeleg, dar și ei trebuie să înțeleagă că angajații care se ocupă cu dirijarea zborurilor chiar asta sunt, ANGAJAȚI și nu SCLAVI! 

   Ω

   Astăzi 30 mai 2017, exact în ziua grevei controlorilor de trafic, parlamentul României majoritar pesedist a votat fără jenă împotriva urmăririi penale a unuia dintre posibilii vinovați în dosarul Microsoft, acoperindu-l cu imunitatea cea mult dorită de orice pungaș, pe deputatul bejenariu eugen:

N-AM AUZIT PE NIMENI SĂ FACĂ SCANDAL ÎN LEGĂTURĂ CU ACEASTĂ ÎNCĂLCARE A LEGII, CARE SPUNE CĂ SUNTEM EGALI ÎN FAȚA JUSTIȚIEI!

AM ÎNȚELES LINIȘTEA PUBLICULUI:

 NU NE-A AFECTAT PLECAREA ÎN VACANȚĂ!

Messi, sportul, copiii și finanțele, pe înțelesul tuturor

   Băneasa Craiovei, olguța cea de rapsozi populari mult cântată și de sprijinitorii pesede votată, își va încheia mandatul de nouă țață leana în guvernul României model 2017 cu un tratat de (economie?) politică și, mai mult ca sigur, cu un premiu Nobel! Sau premiul zăroni, sau daea, sau ...

   De ce mă aștept la asemenea succes din partea domniei sale? Simplu, pentru că rescrie tratatele de economie și, fără să vrea, dă pe față modul periculos în care se gândește în guvern: alocațiile pentru creșterea copilului trebuiesc plafonate, pentru că unii iau prea mult! 
   După părerea celei de nenumit, acest lucru este inacceptabil!
   Omul a cotizat la stat sume substanțiale, unele fabuloase, statul s-a bucurat, i-a luat banii dar, dar cam atât! Pentru că a cere statului român să-ți respecte dreptul, să-ți înapoieze ceva pentru sumele absolut colosale pe care ți le încasează ca ultimul tâlhar de drumul mare din Europa, a face un asemenea gest, ce spun eu gest, doar a te gândi la așa ceva și este deja o blasfemie mai mare decât catedrala neamului mamii lor, care costă mai mult decât toate alocațiile meritate! olguța de Oltenia, nu poate înțelege cum cineva care a dat, are dreptul să și ia! Este inadmisibil să primești bani de la stat!
   Poate unele sume sunt mari, poate altele sunt de-a dreptul exagerate, dar pentru că TU, partid votat de majoritatea românilor, ai votat cu entuziasm o lege cu probleme, o lege de ale cărui găuri profită acum unii care au știut să le găsească  și nu clientela ta, vrei să desființezi legea care-i făcea și pe români să facă oarece copii, nu numai alții ... (pentru că, trebuie să fim sinceri: românul, cu sabia permanent deasupra capului, numai la făcut copii nu s-a mai gândit, prin comparație cu niște minoritari care s-au înmulțit ca gândacii de bucătărie: chiar dacă sună exagerat),

   Da, băneasa nu concepe că cineva poate lua de la stat ceva fără să fie din clientela politică a partidului aflat la guvernare! Și, cu mânie proletară, după ce a arătat cu degetul diferiți beneficiari ai legii încă în vigoare, ne face o demonstrație demnă de un curs de economie politică de la școala de afaceri de la Harvard:
Dacă:
- ar veni Lionel Messi în România 
- dacă ar juca la orice echipă cu un salariu de 30.000.000 € pe an
- avea un copil
- ar cere alocația pentru creșterea copilului,
atunci statul român ar trebui să-i plătească 28.000.000 € pe lună!
   Dincolo de absurdul situației, credem că băneasa noastră a citit un calcul în engleză sau franceză și l-a înțeles, ca de obicei pe dos: suntem convinși că acolo este vorba de o virgulă, de niște zerouri greșit așezate, dar după ce te-ai făcut de KK la ONU, ce mai contează că râd concetățenii de tine?

   Ω

   Nu, nu se mai deranjează pentru atâta lucru, ba chiar îl consideră (râsul de prostiile debitate) ca un indice al popularității!
   Așadar, dacă un partid are un guvern minoritar din punctul de vedere al capacității intelectuale, noi trebuie să ascultăm cuminți ce zice respectivul partid și să executăm întocmai?
   După părerea majorității concetățenilor noștri, se pare că da!
   A propos, că era să uit: da` dacă vine Ronaldo, calculul este la fel?
   Așteptăm un rezultat al profundei și elitistei gânditoare care este urmașul lu` vanghele care este și care sigur și-a făcut educația din ... almanahe!

Întregul cu cinci jumătăți

   Am spus de mai multe ori că reaua stăpânire a limbii române ne va aduce în situația de a nu ne mai înțelege între noi, iar lucrul acesta este deja vizibil. 
   Așadar, spune DEX-ul astfel:
SEMI- Element de compunere însemnând „jumătate de”, „pe jumătate”, care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr., lat.semi.
   Ei bine, pentru cine nu crede, un întreg are două ... semi!
   Nu se poate altfel!
   Doar o semi înseamnă o jumătate, două un întreg, trei un întreg și jumătate și așa mai departe: doar pentru proTV 

ÎNTREGUL ARE CINCI JUMĂTĂȚI!

   Dacă nu credeți, luați aminte la emisiunea în care se etalează mumiela rădulescu vineri de vineri, emisiunea de talente în care, acești talentați oameni ai proTV-ului au reușit cu talent să realizeze o finală din ... CINCI (5) semifinale! 
   Din păcate, în căutarea disperată a reducerii costurilor și măririi profiturilor, media românească s-a orientat către angajarea persoanelor dispuse să lucreze pe mai puțini bani decât altele, așa că posturile tv sau ziarele, radiourile ori siteurile de pe net s-au umplut de coafeze și frizeri, oameni altfel absolut onorabili și bine intenționați dar ... dar total nepregătiți!
   Situația blondei de la tvr o cunoaștem cu toții, prostiile dumneaei sunt deja antologice, dar nu este singura! Ascultați cu atenție un comentariu oarecare, la un meci de fotbal de exemplu: veți putea constata cu ușurință că respectivii „comentatori”, au citit câte o auto/biografie, pe care au completat-o cu statistici de care internetul abundă și ... și comentariul este gata! 
   Iată ce am constatat la un meci al lui Atletico Madrid:
- toți jucătorii joacă „cu vigoare, viguros”
-„magnetismul arestează mingea”
- Vicente Calderon (numele stadionului) a fost repetat obsesiv
- numele unui jucător este însoțit întotdeauna de naționalitatea acestuia (ghanezul, francezul, irlandezul, jupiterianul, etc, etc)
- numele jucătorului este spus de cele mai multe ori în întregime (aș înțelege când pe teren am mai mulți Popești sau Ionești sau Vasilești, dar când Dibala luptă cu Grosman ... este inutil: bineînțeles!)  
- casa de pe Vicente Calderon a fost o altă gogoriță repetată la nesfârșit, în încercarea de a umple cu ceva timpul de peste 90 de minute!
- tot în încercarea de a umple timpul cu ceva vorbe, auzim numai acea minge, acel gol, acest stadion ... toate spuse cu o voce gâtuită de acești falși comentatori!
- jocul în sine nu este comentat, spunându-ni-se nouă repetat până la maxima plictiseală cât costă această fiecare echipă, acest fiecare jucător, acel fiecare maseur, acești fiecare copil de mingi , etc, etc, etc!
- totul este spus pentru a face plăcere unor FANI și FANE! 

IMBECILITATEA EXTREMĂ A AJUNS NORMĂ!

- în sfârșit ... și pentru că trebuiau să ne arate că ei se poartă așa din obligație dar că altfel stau bine la capitolul educație și cultură, ni s-a vorbit tot atunci de orașul miunhăn (nu-l scriu cu majusculă pentru că nu-l recunosc) cât și despre „falanga romană”!!! Că falanga faimoasă în antichitate era cea macedoneană, nu mai este cazul să vorbim, îi lăsăm în pace, că poate-i doare!
   
   Ce am spus mai sus, este o parte minusculă din ceea ce auzi de obicei la un asemenea comentariu! Probabil că undeva, sus, mult deasupra noastră, s-a luat hotărârea ca România săraca să fie rezervorul de curve, menajere, zilieri și necalificați ai lumii de mâine: numai așa se poate explica lipsa de interes a factorilor îndreptățiți în ceea ce privește ce se întâmplă astăzi în presa românească! De la filmele, emisiunile, serialele și documentarele mizerabile și repetate la nesfârșit și până la comentariile știrilor, totul este de cea mai proastă calitate posibilă, calitate infectă ce a devenit deja un model: se folosește verbul „a mina” cu sensul de a face minerit și nu de a pune mine, adică dispozitive explozibile, în accidente sunt implicate „șoferițe” (din categoria doctorițe, pompierițe, macaragițe, bucătărițe, polițistițe, etc, etc), oamenii nu mai aud zgomote ci bubuituri (cu forma mai elevată bubuiEturi), acordul în gen și număr rămâne în continuare o mare taină („în ceasul al ... douăsprezecelea” am auzit la o rubrică sport).
   Cât despre chestii mai subtile, cum ar fi să vorbești despre Transilvania și nu despre Ardeal mai bine să nu mai vorbim!

   Ω

   Vă întrebați probabil de ce spun că posturile astea au ajuns să fie ocupate de persoane pe care le numesc frizeri/coafeze: pentru că, numai acolo, la cooperativa Igiena, oamenii vorbesc cu doamna Jeni, domnu` Nelu, etc, etc! 
   Greșesc?
   Nu cred!
   Și altfel nu se explică de ce la televiziunile noastre au dispărut din vocabular substantivele „femeie”, „bărbat” (și pluralul lor), fiind înlocuite de mult mai „elevatele” doamnă și domn!
   Când ni se va vorbi oare despre cele șapte doamne semifane?

Greșeala unui clasic și sfârâitul grătarelor în susurul domol al manelelor

   Am văzut o statistică îmbucurătoare: circa doi la sută dintre români citesc mai mult de o carte pe an!
   Așadar, 2% dintre conaționalii mei și ai dumneavoastră citesc mai mult de o carte pe an, indiferent care este aceea, indiferent de dimensiune, subiect, autor sau erou, de la Alexis Zorba al lui Kazantzakis, trecând prin mușchetarii lui Dumas și puturosul Oblomov și până la cărțile de colorat! 
   M-am bucurat: obișnuit cu comportamentul în trafic sau pedestru al concetățenilor mei, credeam că statistica va fi chiar mai dureroasă!

   Dacă încetăm să mai glumim, începem să devenim puțin prea serioși, pentru că lipsa apetitului pentru citit de carte (alta decât cea de credit) este chiar mai coborât decât atât: este suficient să scădem numărul școlarilor care, deși au văzut că în casă n-au văzut cărți, sunt totuși obligați de școală să caute pe net măcar o analiză imbecilo-literară!
   În rest?
   Mizerie pe stradă și în suflete, beeecali model demn de urmat, un reghe agramat și obraznic se mândrește cu Rolls Royce-ul lui meritat, politicieni analfabeți, primari hoți, organul masculin prezent în gura mai tuturor conaționalilor noștri indiferent de sex sau vârstă; fetele noastre astăzi, se vopsesc cu tot felul de smacuri, în dorința manifestă de a avea un aspect cât mai de țigancă, adică un alt model de succes; băieții se visează fotbaliști, fetele simona halep; nais și suit ie languigi care o spicăm ... sau mult e dulce și frumoasă limba ce-o vorbim? Vom ajunge să nu ne mai înțelegem unul cu altul  atâta vreme cât carențele de educație îi vor face pe mulți obraznici să vorbească o prostie sinistră și inexplicabilă care le dă senzația că se învârt cel puțin prin NYSE! 
   Frumoasa Moldovă, mândra Moldovă a lui Ștefan, născătoarea de Sadoveni, Codreni sau Eminești, a ajuns acum campioană la numărul de come alcoolice sub vârsta de zece ani! Nu, nu sunt ei vinovați, Eminescu este vinovat, pentru că în versurile devenite clasice, chiar asta spune:

Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,

Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;

   Păi nu?

   Păi nu ...

   Lipsa educației nu a deranjat niciodată, pe nimeni, clasa politică în continuare crede că „țara te vrea prost” este primul articol din constituție, iar ministerul educației are grijă să repună pe post un profesor hoț și escroc, condamnat definitiv și cotizant la sectorul 5 din capitală!

   Acest dezinteres în interesul culturii, a dus la intrarea într-o spirală necontrolată ce s-a transformat într-un cerc vicios: cartea, vânzându-se în cantitate mică, este scumpă, dar, fiind scumpă, nu se vinde - trebuie să recunoaștem că de multe ori o carte este un lux, ea costând peste 50 de lei, când mulți angajați din România câștigă 50 de lei ... pe zi! Lipsa cărții pentru toți - l-am citit pe Eminescu în ediția lui Titu Maiorescu dar și în acel volum nr.1 din BPT și, credeți-mă, în ediția ieftină a bibliotecii pentru toți, poetul nu a pierdut nimic! - transformă actul de cultură al cititului într-un act terorist și periculos, cei care citesc mai mult decât media, neștiind de multe ori cum o cheamă pe borfeta țigăncoasă care s-a logodit cu un fotbalist din liga a doua!

   De fapt, la ce-i bun cititul?

   La nimic: nouă ne place să fim groapa de gunoi a Europei și sursa ei de muncă necalificată! Nouă ne place să venim în concediu în luna august din Italia după ce-am uitat românește! Nouă ne place să ne vindem femeile și copilele! Nouă ne place să fim sclavi la țigani! 

NOUĂ NE PLACE TOT CEEA CE NU MAI PLACE RESTULUI LUMII!

   Ω

   Politica editorială a editurilor de la noi a devenit cea mai de temut cenzură: se publică doar consacrați, autori dispuși să-și finanțeze total publicarea scrierii sau oameni de casă (Humanitas nu face excepție, cu toată stima pe care o port lui Gabriel Liiceanu). Așadar, Boia, Cărtărescu ori Pleșu, mai sunt buni de ceva?

   Surpriză!

   Majoritatea concetățenilor noștri au răspuns DA! 

   Cei mai sus enumerați, ei  și numai ei, sunt în continuare foarte buni și chiar căutați:

CU PAGINILE DINTR-O CARTE SE APRINDE CEL MAI BINE FOCUL PENTRU GRĂTAR!

   Ce, credeați că pentru citit?

   Păi cine mai înțelege ce scrie acolo?

   Că doar nu mai suntem la școală ...

   iauziipătenoriicumințidemaimuță ... ooooofviațamea ... auziacilecețimaitrebecitit ...

BOULE!

Când afară-i vopsit gardul ...

   De la o vreme, o bancă de limbă germană cu sigla în culorile total nepotrivite galben și negru, își face reclamă de zor privind posibilitatea scoaterii de bani peșin, de pe orice card emis de ea, banca, în orice sumă, de la orice bancomat, al oricărei bănci, din orice țară!

   MINUNAT!

   În sfârșit, mi-am spus eu, iată și o mișcare inteligentă, o bancă dispusă să renunțe la câțiva lei pentru a atrage și fixa clienții!

   Și m-aș fi oprit aici, dacă nu eram posesor al unui card de debit emis chiar de minunea galben cu negru, card nefolosit de multă vreme dar încă activ. Cum aveam de gând să fac ceva ordine prin nebunia asta din plastic, am hotărât să încep chiar cu dreptunghiulețul acestei bănci și să cumpăr oarece valută în vederea concediului. Gândul cel bun, a fost urmat de un alt gând bun, adică, din reflex, am întrebat ce comisioane suportă tranzacția dorită de mine: surpriză, nici gând de mult trâmbițatul ZERO! 
   Reclama este bineînțeles ori mincinoasă, ori incompletă: comisioane zero se aplică numai în anumite condiții și numai conturilor care au ales un pachet bla, bla, bla sau etc, etc, etc ... 

ADICĂ CELOR DESCHISE DUPĂ O ANUMITĂ DATĂ ȘI ÎN ANUMITE CONDIȚII!

   Așadar, dacă vreau să scot de la ATM, voi plăti 0,2% din sumă, dacă vreau de la o casierie 0,5%! 
   Interesant - mi-am spus!
   În cazul acesta, nu mai scot banii, ci cumpăr direct valută de la ghișeul băncii! 
   Este un act comercial, nu? 
   Cumpăr ceva ce banca vinde!
   Ca la orice comerciant, comisionul ar trebui să fie zero! 
   Ei bine, NU! Surpriza continuă, pentru că banca, în înțelepciunea ei, mă crede imbecil și declară că pentru a cumpăra de la ei ceva, nu pot folosi cardul ci trebuie să cumpăr cu - scuzați - cash! Adică, un covrig de vis a vis pot lua cu cardul, dar ceva chiar din banca emitentă a cardului, nu pot lua cu același card, drept care consideră că mai întâi banii sunt scoși, pentru ca apoi, cu aceeași sumă să cumpăr €! Interesant este că la fiecare 10.000 de lei, comisionul ar fi 50 de lei și, cum respectivul card nu a  fost folosit niciodată, acești 50 de lei ar cam trebui multiplicați și făcuți cadou băncii care, așa cum spuneam, mă crede imbecil!

   Așadar, o reclamă care minte prin omisiune ne poate păcăli: nici nu vreau să mă gândesc cât are de plătit COMISIOANE ZERO cineva plecat din țară (eventual în afara UE) și informată/ă doar din reclama băncii - mă cam ia cu frig!

   Ω

   Ce voi face? Simplu, cer mărirea plafonului extragerii zilnice, scot toți banii, lichidez cardul, nu-mi mai fac vreodată drum pe la ei și fug mâncând pământul când mai văd combinația de galben cu negru!

   Totuși, mă întreb: nu există nici un fel de control?
   Plătim CNA, plătim BNR, plătim tot felul de organisme și instituții care ar trebui să protejeze cetățeanul și de asemenea păcăleli (ȚEPE spus popular), dar piața este plină de cămătari mai mult sau mai puțin legali: 

CE BINE NE APĂRĂ STATUL ROMÂN!!! 

Curva și moștrofonții

   Se laudă guvernul cu o creștere economică ce a speriat USA, Germania, China și Japonia la un loc: peste 5%!
   Ei bine, bravo nouă!
   Suntem tari!

   Tari tari, dar dacă închizi ochii la datele cel puțin ciudate ale statisticii (statistica este știința care-ți spune orice vrei dacă știi cum să întrebi!), începi să vezi și murdăria de sub preș: au crescut exporturile cu ț la sută, dar au crescut și importurile cu (ț+ț/2) la sută! Așadar, ca să ne fie clar, atunci când cumpărăm moștrofonți verzi pe bețe albastre produși în Ungaria, Polonia, Germania sau chiar China, hrănim muncitorul din Ungaria, Polonia, Germania sau China! Muncitorul român are salariul mai mare pentru că a fost crescut administrativ, prin ridicarea artificială a pragului numit salariu minim pe economie și nu printr-un plus de eficiență sau/și productivitate!
   Cum spuneam mai sus, statistica este o curvă care spune orice dorește să audă cel ce-o plătește: știind măcar acest lucru, guvernul pesede ne spune cu cât a crescut exportul uitând să ne dea și informația privitoare la importuri, ne spune care este creșterea economică uitând din nou să ne dea date concrete, ne spune că a încurajat consumul, uitând iarăși să ne spună că mâncăm mere poloneze și italienești, că România nici mere nu mai știe să producă!

   Guvernul acesta, din nevoia disperată de popularitate, este dispus să repete greșelile guvernelor din primii ani de de după revoluție, dând cu mână largă ceva ce de fapt nu are!

   Ω

   Ar trebui să ne ia cu frig atunci când ne gândim la sistemul de pensii de peste câțiva ani: pe noi, ăștia care ne gândim la asemenea prostii, nu pe cei aflați VREMELNIC la guvernare!

Nu dacă, ci când: catastrofa anunțată!

   Se vede treaba că nu învățăm niciodată nimic: în urmă cu mai puțin de zece ani am trecut printr-o criză economică cruntă, una care a fost la un pas de a ne lichida definitiv! 
   Motivul?
   Prețul absurd al bunurilor de folosință îndelungată și case, plus ușurința de acordare a creditelor!
   Vă mai amintiți sper de creditul doar cu buletinul ...

   Ei bine, după nici zece ani, istoria se repetă și alți (scuzați) fraieri se aruncă sinucigaș cu capul înainte: casele au prețuri (din nou) artificiale și absurd de mari, creditele se dau (din nou) cu mult prea mare ușurință, cumpărătorii sunt (din nou) lipsiți de cele mai elementare cunoștințe și, de multe ori, de cel mai simplu bun simț! Să ne amintim ... plafonul absurd impus de guvern pentru programul prima casă a fost primul pas: și cotețul porcului costa tot în jur de 60.000 €! Apoi, când piața s-a dezghețat puțin din cauza consumului crescut generat de scăderea TVA-ului și a promisiunilor electorale, „dezvoltatorii imobiliari” au început să ridice și mai mult prețul. Din păcate, proprietarii de locuințe vechi, în loc să profite pentru a-și vinde mai ușor casa, au făcut ca țăranii care ies la marginea șoselei cu legume și cer un preț mai mare decât în piață, adică au crescut și ei prețul și la fel de nejustificat! Să fim cinstiți, dacă să ceri pentru o garsonieră de circa 30 de metri pătrați 90.000 € pentru că este în zona Alba Iulia este o nebunie, atunci cum se numește gestul de a cere 40.000 € pe una de 17 metri pătrați pe șoseaua Olteniței?
   Piața a luat-o din nou razna, ajutată de falși specialiști care-i zăpăcesc pe cumpărătorii disperați de a deveni debitori, cu fraze sforăitoare conținând neapărat termenii moderni impactare, targhetare, mutare dar, fără a aminti de ... sufocare, executare, evacuare ...

   Piața imobiliară a explodat și ăsta nu-i neapărat un lucru bun: este temelia viitoarei crize economice! Se construiește peste tot, peste foste parcuri, peste foste sere, peste foste terenuri agricole, peste tot, peste orice loc oricât de minuscul, cineva este dispus să construiască un bloc de locuințe! Iar dacă marii dezvoltatori au un sistem intern de evaluare, urmărire și control a proiectării și execuției, mă întreb în ce fel se auto controlează sau sunt controlați „dezvoltatorii imobiliari” care ridică întregi cartiere la marginea orașelor, cartiere fără utilități, fără drumuri, fără transport public, fără, fără, fără ... Calitatea construcțiilor să fie oare la superlativ?

   Ω

   Se întrevăd așadar două mari probleme:
a) finanțarea: creditele se dau deja periculos de ușor, punând în pericol grav cumpărătorii neavizați
b) construcția în sine: calitatea ei, utilitățile, accesul, acoperirea medicală, școlară, etc.

   Am ajuns adică în situația în care se vând la prețul locuințelor de lux construcții, în cel mai fericit caz, obișnuite!
Cineva ar trebui să se ocupe puțin de ce se întâmplă pe piața caselor: nu televiziunile care par a avea interese imobiliare, ci statul prin organismele pe care le plătim pentru a ne proteja!

(Cred că nu se va întâmpla așa ceva, drept care mă aștept ca în maximum cinci ani să asist la o nouă catastrofă).

Unde nu-i cap, vai de mașină! Cu completare ...

   Am avut treabă în zona care leagă între ele Șoseaua Giurgiului și Șoseaua Olteniței, adică o zonă puternic circulată în lipsa șoselei de centură din sudul capitalei.
   Am avut treabă, nu înseamnă că am și reușit să fac ceva: cel puțin, nu în timp util ...
   Ei bine, de când intri pe strada numită Turnu Măgurele, începe calvarul adevărat! Dacă ai crezut că pe Giurgiului se circulă greu, te-ai înșelat! 
   Să vezi aici, să vezi o parcare lungă de aproape cinci kilometri! 
   Să vezi cum strada menită să preia traficul de pe centura lipsă funcționează cu o bandă pe sens!
   Să vezi cum este întreruptă circulația de semafoare absurde, lucrări inutile și gropi!
   Să vezi cum nu există pe tot traseul nici măcar un sens giratoriu!
   Să vezi cum este când te trezești într-o mare de tir-uri încinse ÎN ORAȘ!
   Să vezi cum este când nu se mai mișcă nimic pe toată lungimea acestei minunate străzi, iar poliția nu apare nici în vizită!
   Să vezi după amiaza intersecția cu Obregia - Metalurgiei, adică să vezi cum s-a mutat blocajul de la BIG aici în lipsa (măcar a) unui sens giratoriu care să fluidizeze traficul și, să vezi cum este ocupat un hectar de intersecție cu capătul liniilor 73 și 313, capăt ce trebuia de multă vreme mutat acolo unde s-a dezvoltat cartierul, adică spre Metro!
   Să vezi, să vezi, să vezi ... dumneata vezi, primăria nu vede și ne așteptăm să vadă abia când totul va fi blocat în toate direcțiile, iar ei se vor apuca de studii de fezabilitate!

   Ω

   În scurtă vreme, sudul orașului va fi blocat definitiv în lipsa arterelor moderne și a fluidizării raționale a traficului: dacă însă, vă gândiți să rezolvați problema ca pe Tineretului, cu semafoare la o sută de metri, lăsați lucrurile așa!

   Noi știm că puteți face să fie mai rău, așa că lăsați-le așa cum sunt măcar!

   Completare: în dorința de a face bine locuitorilor sectorului patru, primarul și aleșii din consiliu au ținut o ședință în aer liber (zona Tineretului) în care au votat construirea unei parcări între parcurile Tineretului și Lumea Copiilor! Faptul că respectivul teren are statut de spațiu verde și că legal el nu poate fi transformat în altceva, pe primar și consilieri nu-i deranjează, faptul că vor da „cuiva” o pâine de mâncat îi doare mult mai tare, iar pe noi, pe lângă aglomerarea de betoane caracteristică Bucureștiului, ne mai doare ceva: la numai câteva sute de metri distanță de locul minunatei ședințe, pe strada Pridvorului, 

ÎN PARCUL LUMEA COPIILOR

se află ruinele unor blocuri începute pe vremea ex stăpânului de la patru, piedone, ruine care se află în parc și care ar trebui demolate! Cu astea, ce se aude?

Super eroii zilelor noastre

   Un șnapan, membru pesede (dar nu numai), bordeianu dan pe numele lui - dacă mă înșel, îmi cer scuze - a fost judecat pentru că a devalizat fondurile primăriei unei localități din județul Vaslui, primărie căreia i-a șutit peste patru milioane de lei în contul unor lucrări de ALIMENTARE CU APĂ (a devenit un obicei, preluat de la Prahova lui ghiță?)! Respectivele lucrări, ori nu au fost terminate ori mai bine n-ar fi fost (atât de prost erau executate). 
   Acum, că județul Vaslui este unul foarte bogat și că o primărie de comună nici nu simte lipsa a patru milioane de lei, nu vă pot spune, pentru că știm cu toții că pe acolo este foamete mare! Așadar, acei bani, puteau fi folosiți, nu-i așa, pentru ajutoare sociale și asigurarea rezultatului alegerilor, nu?

   Lăsând gluma la o parte, mai putem aminti că respectivul tâlhar de bani publici a fost prins și trimis în judecată, acolo unde, găsit fiind el vinovat, a fost condamnat la trei ani!

   Ω

   Da, a fost condamnat, dar la trei ani 

CU SUSPENDARE!

UN RECIDIVIST, PRIMEȘTE O PEDEAPSĂ CU SUSPENDARE: DE CE OARE?

   Din nou justiția, profitând de scăpări ale legilor, profită și eliberează un hoț notoriu, făcând din el un model demn de urmat!
   De ce?
   Pentru că mesajul justiției este acela care spune:

FURĂ CÂT POȚI: DACĂ NU TE PRINDEM, EȘTI BINE MERCI!

DACĂ TE PRINDEM, DAI NIȘTE BANI ÎNAPOI ȘI O IEI DE LA CAPĂT!

PARADOXAL SAU NU, ACTUL DE JUSTIȚIE PROST FĂCUT ÎNDEAMNĂ LA FURT:

ASTA SE URMĂREȘTE ASTĂZI?

ÎNCURAJAREA MARILOR INFRACTORI CU SPATE POLITIC?

Bâlbe naționale și furt 50%

   Văd că judecătorii l-au prins pe ministrul justiției și au început să-și verse oful (ofurile): acesta, ministrul adică, face puțin câte puțin un pas în spate cam la fiecare problemă ridicată de foștii săi colegi!
   Se pare că, modificările codului penal și ale codului de procedură, nu doar că nu sunt pe placul celor ce ne aplică legea, dar au chiar niște vicii ascunse, pe care strada nu le-a știut atunci când a stat în frig și a scandat duios „hoții, hoții”! Așadar, abuzul în serviciu fără pragul de 200.000 de lei? Și au putere și hotărârile de guvern, pentru că în realitate funcționează și produc efecte ca și legile votate de imposibilul nostru parlament? Păi, dacă spuneați așa din iarnă, stăteam frumos la căldură și un vin fiert, nu pe stradă la -10 grade (Celsius pentru domnul ministru al agriculturii! De ce? Daea)!
   În acest moment, bâlbele publice ale partidului care înapoi tot dă ca racul ne face să ne întrebăm dacă modificările respective mai sunt necesare, din moment ce adrisanții tind să devină neinteresanți!

   Ne place sau nu, mini victoria din iarnă trebuie să ne învețe că strada unită (doar unită!) este o forță și că această forță trebuie folosită atunci (și numai atunci) când este nevoie, când lucrurile sunt cu adevărat importante! În caz contrar, erau liberi acum și varanul și fratele băsescu și turnu severin și nici udrea nu se mai temea! Cât despre ideea reducerii pedepselor pentru bătrâni, mame, invalizi, orfani și văduve de război, pe cuvânt că mă întreb dacă cei ce-au călcat alături s-au gândit vreo clipă că nu este bine ce fac! Oare atunci când au furat banii de pâine ai unui bătrân ca ei, sau unei mame, i-au luat numai jumătate?

   Ω

   Așadar, sper ca pe viitor pedepsele să fie judecate și grațiate „la bucată” și, acolo unde situația o impune, chiar să se facă uz de instituția grațierii, dar și că statul va modifica (superficial) vechi unități militare pentru a le transforma în „unități de reeducare”!
   Să vă spun un secret: ca om care a făcut armata, credeți-mă, vechile UM erau tot niște pușcării! 

Apocalipsa digitală

   Ultimul atac cibernetic, denumit „planetar”, pare a fi opera unui hacker nebun: este un geniu sau un nebun? Spus foarte pe scurt, o slăbiciune a unuia dintre sistemele de operare Windows mai vechi, a fost exploatată prin introducerea unui virus (nu intrăm în amănunte) care blochează calculatorul și, în cazul în care nu se plătește o despăgubire, chiar îl distruge! Partea de geniu este cea descrisă mai sus, partea de nebunie este cea care demonstrează că respectivul virus este rudimentar, conține greșeli, etc, etc: este foarte interesant că se găsesc acum comentatori „de securitate” care să-l critice, dar nu au fost în stare să preîntâmpine sau să lichideze respectiva amenințare - parcă ar fi oameni politici, care știu totul după ce evenimentul s-a petrecut!

   În sfârșit, mie autorul mi se pare genial și deloc nebun, iar atacul acesta, pornit - se spune - din spatele ușilor ferecate ale NSA, cred că nu urmărește câștiguri materiale, ci testarea adevăratului nivel de securitate al utilizatorului-companie! Este o nouă formă de război, una pentru care se pare că nu suntem pregătiți!
   Acest virus a „scăpat” de la NSA la fel cum se spune că ar fi scăpat virusul SIDA din laboratoare cu niște zeci de ani în urmă!

   Ce am observat însă și mi se pare foarte interesant: credeam că numai și numai în România se papă inutil banii, însă constat că și în lume lucrurile stau la fel, adică niște companii de stat, unele care rulează sume fabuloase și niște companii care achită acționarilor lor dividende uriașe, sunt vulnerabile, sunt absolut neapărate în fața unui asemenea atac și, cu toți banii pe care-i produc și învârt, folosesc sisteme de operare vechi sau/și nepregătite ca securitate, nu au oameni specializați să protejeze REAL interesele statului/acționarilor/proprietarilor!

   Al doilea zid de apărare trecut extrem de ușor - și nu de ieri de azi - este cel al firmelor furnizoare de internet, firme care, iată că se arată a fi niște site prin care se poate scurge orice, de la pornografie la viruși! Dacă însă statul le cere să stocheze informații despre abonați ei se execută imediat, iar atunci când diferiți producători de materiale audio/video le cer, știu de asemenea să blocheze site-urile de torente - chiar nu au nici o responsabilitate?

   Ω

   Un lucru ne-a demonstrat acest pseudo atac, anume că suntem vulnerabili, că nimeni nu urmărește altceva decât profitul propriu și „eficientizarea” și „maximizarea” lui: în ochii lor, noi, utilizatorii, abonații, plătitorii, nu suntem decât o turmă care există pentru a plăti, nimeni nu este de fapt interesat să ne protejeze dar, de multe ori, nici să se protejeze!
   Testul a demonstrat că atentatele cu camion sau mașină capcană sunt nimic față de atentatele teroristo-cibernetice: dacă nu ne pregătim cu adevărat, ne paște 

APOCALIPSA DIGITALĂ!

   Putem face față noii amenințări?
   Fără legiferarea auto protecției la fiecare nivel în parte și obligarea furnizorului la protejarea abonaților, va fi jale!
   Va mai fi?

Alianța mitocanilor

   Observ în ultimii câțiva ani, o modificare a obiceiurilor urbane sau rurale românești: dacă înainte vreme era o mândrie și era frumos să ai o floare, casa văruită și curtea curată, astăzi este de bon ton din contră! Cu cât poți produce mai mult gunoi, mai multă mizerie, pe care să le expui cât mai ostentativ în locuri cât mai vizibile, cu atât ești mai „cool”! 
   Orice căcăcios poate arunca orice gunoi și în orice cantitate în orice loc și nimeni nu îndrăznește să-i spună nimic! Dacă, prin absurd, cineva consideră greșit gestul dobitocului, reacția acestuia ajunge cel puțin până la violența verbală: este dreptul lui, de mitocan fost mârlan, să se beep beep la nasul tuturor, este dreptul și libertatea lui de a arunca orice oriunde! Dacă (prin absurd) poliția ar interveni, ar fi pentru mitocanul autohton momentul cel mai uluitor din viața lui: nici prin gând nu-i trece că ce face este greșit, nici prin gând nu-i trece că n-ar trebui să facă asta, nici prin gând nu-i trece că noi, ceilalți, nu-l admirăm necondiționat pentru proasta lui creștere și nivelul subunitar al bunului simț!
   Vorbim aici și despre fumătorii care-și marchează drumul ca eroii din basme și povești, și despre golanii cu beemve care-și scutură scrumierele pe geamul mașinii din `96, și despre mândrele care în drum spre/de la sală ne blagoslovesc cu minunatele recipiente de juma` de litru din care tocmai s-au „hidratat”!
   Și NU, nu sunt rânduri mascate cu adresă spre oamenii politici: acum vorbim chiar despre gunoiul gunoi, cel de toate zilele!

   Ω

   Suntem convinși că multe voci vor zice că sună a tovărășism și mânie proletară, că este dreptul și libertatea ... îmi pare rău s-o spun, dar un minim nivel de decență i-ar/le-ar face să-și spună că așa cum au ei/ele „dreptul” să facă mizerie, avem și noi dreptul de a trăi într-un mediu mai curat! Putem cere politicienilor și pe dracu` pe băț, dar să nu se atingă nimeni de dreptul nostru de a ne cBEEPa în drum! Și pentru că vorbeam despre politicieni: primăriile ar trebui să priceapă că este mult mai simplu să întreții o stradă curată decât una murdărită în continuu, că este mult mai simplu și mai ieftin să mături un loc pe care se depune ceva praf, decât unul unde trebuie să aduni permanent după o mare de mitocani, oameni (?) puși pe demonstrarea propriei libertăți și a mult prea coborâtului lor nivel de educație!

AȘ VREA SĂ TRĂIESC ÎNTR-UN ORAȘ (MAI) CURAT:

POLIȚIA LOCALĂ AR PUTEA AJUTA LA ASTA?

Cică - puțin după capătul lumii

   Am mai fost prin zona Munților Căpățânii și am revenit: locurile, așa cum am mai spus și altă dată, sunt minunate și parcă (multe dintre ele) încremenite în timp! Ceea ce le strică însă, sunt oamenii.
   Așadar, în parcul Buila-Vânturarița, urcând pe valea râului Olănești spre cheile și vârful Folea, ai impresia că te-ai întors în timp: lipsa cabanelor și a altor asemenea ajutoare turistice face ca numărul drumeților în zonă să fie incredibil de mic, marea majoritate a vizitatorilor fiind consumatorii de ape minerale medicinale din Băile Olănești. Dar bijuteria zonei este sus, pe munte și nu în vale! Ei bine, sunt locuri izolate, absolut ieșite din comun, locuri pe care orice om le poate atinge, drumul nefiind deloc dificil: este necesară numai și numai dorința de a face acest lucru - să nu uit, vă rog mult nu aruncați gunoaie pe unde mergeți, se ocupă localnicii de asta!

   Să începem dar ... urcând pe valea Olăneștiului, întâlnești în cale o bisericuță veche de vreo două sute de ani. Biserica, tronează mândră pe o ridicătură și este înconjurată de un cimitir încă folosit și este cunoscută drept mănăstirea Comanca, ceea ce nu este foarte exact, dar noi nu suntem parlament, să facem anchete:

    Mergând mai departe în amonte, în dreptul unui canton silvic, se traversează râul pe un pod părăginit și, după un drum ce urcă molcom (vreo trei kilometri) se ajunge în satul (cătunul) Comanca: aici, nu mai trăiesc decât câțiva bătrâni care-l mai așteaptă pe Tudor din Vladimiri și-și duc cu greu viața crescând animale și fiind uitați de mai toată lumea, inclusiv de popa din vale. Locurile au un aspect de început de lume 

și cred că peste vreo lună, când perii își vor arăta întregul potențial, vor fi și mai frumoase. Găsești în acest loc rătăcit în secolul XXI, lucruri demne de orice muzeu al satului, cum ar fi o troiță arhaică

sau fântâni cu ghizdul realizat din pietre așezate, dar fără mortar!

   Pe cealaltă parte a văii, puteți face un drum relativ ușor spre un schit de asemenea uitat de lume, schitul Bradul. Drumul, așa cum am spus, ușor de parcurs, vă duce prin satul Tisa, sat populat cu oameni destul de ciudați și cu case splendide lăsate în părăsire! Este poate greu de crezut, dar există aici mai multe construcții căzute în paragină, construcții care ar merita salvate, dar care sunt scoase la vânzare, căzând victimă momentului nefavorabil: vânzătorii cer cam mult, lipsa drumului de acces gonește potențialii cumpărători, vânzătorii ar mai lăsa, cumpărătorii dacă vin fac și drum și se alege praful de zonă, etc, etc.

   După ce treci de acest sat, mai ai puțin de urcat și ajungi în satul Gurguiata: observați sper că până și toponimicele sunt din alte vremuri! Iar dincolo de satul Gurguiata, găsiți schitul Bradul și sfârșitul drumului!

   Acest schit, are o istorie zbuciumată, cu multe distrugeri, părăsiri și refaceri, când de maici, când de călugări. Oferă mai multe surprize, printre care ospitalitatea ieșită din comun a măicuțelor ce-l populează astăzi și care este foarte posibil să te poftească la masă, în trapeză: dacă vei lăsa 10 sau 20 de lei pentru biserică, va fi bine! Dacă nu vei lăsa, tot bine va fi!

   Totul se desfășoară în jurul unei minuscule și încântătoare biserici de secol XVIII, văruită ca orice casă de om gospodar, unde curățenia varului este întregită de mușcatele vesele din pridvor:

   Interiorul, pictat cu multă vreme în urmă, se ține încă bine, mai ales că o vreme construcția nu a avut acoperiș:

   Însă o mare surpriză o reprezintă așa zisa clopotniță, aflată în fața bisericii:

   Această „clopotniță”, este de fapt o culă oltenească (despre care nu am găsit din păcate date) folosită în acest scop: se poate urca, scara îngustă (din motive de apărare) fiind o adevărată provocare pentru persoanele cu probleme de claustrofobie.

   Drumețiile descrise nu pun probleme, căile de acces sunt în stare bună (de multe ori drumuri forestiere), distanțele nu sunt mari ... doar vremea să fie bună! 

   Am un singur regret: din păcate am fotografiat cu telefonul, neavând aparatul foto cu noi!

   Ω

   Din păcate, apele minerale sunt în continuare proprietatea familiei tudor din Vâlcea (nu din Vladimiri, ăla cu „norodul nu este tagma jefuitorilor ...”), iar camionul cu remorcă VL 15 FAG continuă să care de zor pădurea tăiată și furată de pe munții nimănui: nemulțumiți sunt doar localnicii care spun că de când 

s-au înăsprit controlele, se fură la fel de mult ca și înainte dar s-a dublat prețul lemnului de furat!

   Și cam atât! 

   Merită efortul vizitării zonei, iar dacă vreți cu adevărat mers „pe munte”, aveți câteva vârfuri interesante de cucerit!

Parlamentul, acest incestuos factotum

   Parlamentul României, a hotărât că are atât de multă și mare capacitate de muncă și eficiență, încât a devenit „Bărbierul din București”: adică, spus foarte pe scurt, parlamentul nostru mult hulit (pe bună dreptate) compus în special din cercetați penal, condamnați definitiv, frizeri, secretare, nepoate și șoferi cu cursuri la FF sau deloc, și-a spus că poate fi un (scuzați repetiția) FACTOTUM!
   Pentru bunul mers al discuției să amintim că factotum este o 

„Persoană care (într-o instituție, într-o organizație etc.) inițiază, hotărăște și rezolvă (aproape) toate problemele care se ivesc. – Din fr. factotum, lat. fac totum.”

   Conform DEX ar fi vorba despre o persoană, dar cu voia dumneavoastră vom extinde această noțiune la plenul parlamentului. 
   De ce?
   Pentru că pur și simplu, parlamentul celor de mai sus (coafeze, șoferi, lăcătuși, etc, etc) a hotărât să se transforme în ... 

PARCHET ȘI TRIBUNAL!

   Adică, dumnealor, cred că este normal să aibă putere dictatorială asupra cetățenilor care i-au ales, să-i cheme la anchete, să-i frece cum doresc și, în cazul în care cetățeanul are suficientă minte încât să poată gândi că parlamentul are NUMAI rol legislativ, să-i poată face acestui alegător un mic DOSAR PENAL dacă refuză participarea la circul lor de prost gust!

   Ar fi revoltător dacă „aleșii” noștri doar s-ar gândi la asta, dar ei, pentru a ne arăta că pot cugeta, au și aplicat acest gând incestuos ce duce la împerecherea puterilor surori în stat: cea judecătorească, cu cea legislativă și, în scurtă vreme cu cea executivă! Prea plecatele slugi ale lui dragnea liviu fac absolut tot ce li se cere de la conducere, fără nici o jenă, fără nici o reținere, fără nici o rușine când se gândesc (dacă se gândesc) la cei ce i-au ales!
   Așadar, fără nici o bază legală, parlamentul poate ancheta orice cetățean poftește, refuzul acestuia fiind infracțiune! Tinde dictatura 
pesedisto-tăriceniană să se transforme în tiranie și, după pierderea lui tăriceanu pe drumul plin de gropi prin și-a băgat motocicleta fostă liberală, pesedeul va putea institui teroarea originii sociale sănătoase! 
   Pe când?

   Ω

   Nici pcr-ul lui ceaușescu și nici pmr-ul lui dej nu au îndrăznit să facă un asemena pas, ca cel făcut de nepoții lor: ana pauker se învârte în mormânt de ciudă că ea nici măcar nu s-a gândir că marea adunare națională ar putea fi procuratură și tribunal al poporului!

DREPT CARE, ÎNTREB DIN NOU - VOI, CEI CARE AȚI VOTAT MASIV pesedeul CU MICI ȘI BERE CONVINGĂTOR, 

VOI CEI CARE ÎNCĂ MAI CREDEȚI CĂ PREȘEDINTE ESTE iLIESCU, 

VOI CARE VĂ MAI ÎNCHINAȚI LA POZA LUI DEJ, SPUNEȚI VOI:

VĂ PLACE CE NE-AȚI ALES?

Dezcivilizarea

   În ultimii ani, România se „bucură” de un regim aparte de educație, primită atât la școală, cât și în majoritatea caselor: notați vă rog, vorbesc așa cum m-a învățat televizorul, acolo unde am văzut că „home sweet home” înseamnă „casă dulce casă” și nu „cămin, scump cămin”!
   Așadar, putem spune că populația României a avut și încă mai are parte de o educație dezcivilizatoare, o educație menită a aduce pe lume un număr maxim de vânzătoare și agenți de pază, oameni cu un nivel cultural ridicol de coborât și cu preocupări în consecință! Nu vă faceți iluzii, cei pe care televiziunile vi-i arată „relaxându-se” la Mamaia cu șampanii de € 1000 al cărui gust nu-l înțeleg și nu-l asociază cu ce trebuie fac parte din aceeași categorie!
   Așadar, am fost învățați că ierarhia socială este un act mercantil, că gigi beeecali este oricând mai valoros decât un academician și că suntem o țară de „jmecheri”! 
   Dar ce înțelegem noi prin „jmecher”? 
   Într-adevăr, termenul trebuie definit clar!
   Jmecherul român, este un individ unic prin diversitate, adică, indiferent de nivelul la care se află, indiferent de posibilități, indiferent de loc și moment - care pot și sunt foarte diverse - se poartă la fel! În primul rând, vine regula nerespectării nici unei reguli: este interzis să intri cu mașina pe plajă? El imtră, fie că are ultimul BMW de teren, fie o Dacie din `72: omu-i jmecher și noi trebuie să aflăm!
   Jmecherul, ca produs al anilor de educație andronească - adică bâlbâită - nu cunoaște limitele lumii în care trăiește, dar are convingeri ferme, cum ar fi că Steaua-i cea mai tare și că mașină ca dizălu` nemțesc nu se mai există! Jmecherul, pune motorină de cinci lei, dar își duce mândra la mall. Ei bine, toate astea se găsesc și prin alte părți, dar sunt subiect de amuzament: la noi au devenit o formă de normalitate!
   În ultimul rând, să nu uităm că jmecherul este omul care în viața lui nu a muncit niciodată, dar este specialist la țepe: când începe să tragă țepe statului, el intră în politică!

   Jmecherul român, are și un anturaj: o mândră în training, cu gene din blană de nurcă lungi de peste un centimetru, care a învățat să asorteze poșeta falsă de firmă la „adidașii” Nike cu care face fitness. Mândra aceasta, de regulă n-are sare, n-are piper și este funcție de ce mai poartă fetele din categoria 2xanca drăgușanu, blondă sau brunetă. Cam la atât se rezumă intelectul lor! Să nu uit, au și ele un vis, o dorință, pentru că nu sunt 100% mulțumite cu jmecherul la gâtul căruia atârnă ca un inutil breloc: și-ar dori un fotbalist ... dacă s-ar putea mărita cu un fotbalist ... ar fi totul perfect!
   Și nici asta nu ar deranja, dar jmecherul este cel care scutură scrumiera din mersul beemveului din `92 luat cu eforturi „să se dea o vară”, dacă n-are beemve din mersul bicicletei sau al mersului pe jos! Jmecherul acesta a devenit modelul adulat în locul lui Alain Delon de pe vremuri!
   Nimeni nu mai vrea să ajungă pompier sau polițist, nici măcar cow-boy: toți se vor jmecheri!

   Jmecherii formează astăzi una dintre cele mai numeroase clase sociale ale României și, să nu vă mirați, mulți dintre ei sunt asistați social!

   Poate nici asta nu m-ar deranja foarte tare, dar oamenii aceștia, scuze, sub oamenii aceștia distrug ideea de muncă, de educație, de bun simț, de bun gust! Ei dau tonul limbii române, ei dau tonul traficului auto și, nu în ultimul rând, ei dau tonul scandărilor stadioanelor, aceste creuzete de educație.

   Ω

   Să nu ne plângem că trăim într-o țară frumoasă dar murdară, noi avem jmecheri care se ocupă cu asta, ca un semn pentru orice străin, să afle că asta este țara noastră și nu un sat fără câini: noi suntem români ...

   Știu că este trist, dar nivelul mediu de educație și civilizație ne este dictat de proastele care lăcrimează la orice poveste de prost gust și de imbecilii care aplaudă și se dau cunoscători când cineva calcă pe coadă o mâță care miaună asemănător unei arii de operă! 
   Ați observat că toți românii se pricep la muzica de operă?
   Și o ascultă cu sfințenie (când sunt priviți)?
   Și o apreciază?
   Și aplaudă?
   Dacă n-ați observat, vă spun eu că toți jmecherii ascultă Verdi și Puccini și Wagner și aplaudă:

ÎNAINTE DE TERMINAREA ARIEI!

Să fie de vină școla?

Și televiziunile?

Și noi toți, care am acceptat și acceptăm această situație?

CU SIGURANȚĂ ...

Cartea și moartea

   Ne-am săturat de politică și de hoți, așa că am trecut puțin și la divertisment.
   Și care este cel mai ieftin, comod și la îndemână divertisment? Bineînțeles, televizorul!
   Nu vă spun, presupun, nici un secret: dacă un post nu înjură pe un om politic sau partid, dacă nu arată acuzator cu degetul mânjit de € spre hoți și escroci, atunci sigur este un 

REALITY SHOW!

   Poți să treci liniștit de la un program la altul, vei vedea aceleași lucruri, iar pentru exemplificare, vom folosi (pentru că este mai simplu și mai ușor de înțeles) programele consacrate de documentare! Să luăm așadar, History, Discovery și NG: toate au căutători de aur în diverse medii, toate au reparații de mașini „clasice”, toate au cumpărători de depozite, toate sunt de mai mare râsul, ajungând să-și piardă identitatea!
   Cele cu animăluțe la fel, ba chiar un pârlit dresor de câini a ajuns mare vedetă internațională cu spectacol la București!
   Lucrurile se repetă aproape la indigo în cazul televiziunilor generaliste: toate au același tip de emisiuni concurs, toate cântă, toate dansează, toate gătesc! Paradoxal, nu pare nimănui penibil iar CNA-ul nici n-are glas! Cu adevărat, penibil ...
   În momentele în care nu se dă sport (fotbal, adică) și nici vreo emisiune concurs iar știrile își trag sufletul între două violuri și un furt de jumări, televiziunile noastre ne dau filme! 
   Dar ce filme!
   Numai super eroi, numai picioare-n gură, numai sex (că dragostea-i de rușine, iar sexul devine în curând sport olimpic) iar atunci când le scapă ceva mai de Doamne ajută, este programat la ora 23:00 sau mai târziu!
   Am mai spus-o și cu altă ocazie: cine vrea să se lămurească cât credit poate acorda unui film (dacă să-și piardă adică timpul, ori nu), poate verifica site-ul IMDB. Aici, filmele sunt notate de către spectatori și ierarhizarea se face în baza unui algoritm foarte serios, care ia în calcul nu numai numărul de votanți ci și multe altele. Pot spune că această bază de date este extrem de corectă, iar evaluarea lor este în proporție de 98% sau mai mult foarte corectă, astfel că pe primul loc este un film cu nota 9,3 și nicidecum 10. Ei bine, un film care coboară sub șapte (7), este unul slab, iar sub șase (6) de nevăzut: de ce am dat atât din gură ... în ultima săptămână, posturile noastre de televiziune ne-au dat și filme de nota trei (3) și ceva! 
   Dar la ora 20:30!
   Este interesant că filmele nu sunt doar cele mai proaste de pe piață, nu contează că fac parte din clasamentul celor mai proaste filme realizate vreodată, dar mai sunt și la a multa reluare! CNA-ul chiar nu reacționează, chestie care ne face să ne fie și mai dor de anume Filip, Dumnezeu să-l ierte!

   Ω

   Așadar, înainte de a căsca aiurea gura la tv, informați-vă în legătură cu ce urmează să se difuzeze și hotărâți în cunoștință de cauză dacă merită să consumați câteva ore (care nu se mai întorc) prețioase din viață ca să admirați căldurile penibile ale mihaelei Rădulescu și schimburile ei de amabilități cu diva (poate iarăși) marin!
   Decât bancurile răsuflate ale lui Călinescu, farfuriile trântite ale celor trei Chef-i ai Antenei sau părerile politice ale lui Busuioc, luați mai bine o carte! Oricare ar fi ea, este un câștig clar mai mare decât falsele vedete și vedeți ale televiziunilor noastre ridicole sau minunatele meciuri din liga națională de fotbal!

  PE CUVÂNT CĂ NU VĂ MINT!

ÎNCERCAȚI, CARTEA N-A PROSTIT SAU OMORÂT ÎNCĂ PE NIMENI:

TELEVIZIUNEA, DA!

Paradox românesc

   Curtea (CCR) a hotărât în sfârșit, după trei sau patru amânări, că oricât de băiat bun ești, nu poți face parte din guvern dacă ești ciorditor dovedit și condamnat definitiv!

   BRAVO!

   URA!

   PUPAT TOȚI PIAȚA INDEPENDENȚEI!

ENTUZIASM POPULAR!

VII APLAUZE!

   La prima vedere, hotărârea curții este una binevenită, una menită să facă ordine în sistemul politico administrativ românesc. Doar că, prin această hotărâre, CCR ne-a băgat pe toți într-un paradox asemănător paradoxului călătoriei în timp: dacă poți călători în timp (înapoi) și îți ucizi bunicul copil, tu te-ai mai naște? Și dacă nu te-ai naște cum te-ai mai putea întoarce în timp?
   În sfârșit, paradoxul acesta SF este nimic pe lângă ce a reușit onor CCR în frunte cu minunatul valer dorneanu, este zero (0) pe lângă situația absolut absurdă în care ne pune acest paznic șchiop, orb, surd dar nu și mut al constituției! 
   Așadar, condamnații penal (definitiv, se înțelege) nu pot face parte din guvernul României! 
   Foarte bine!
   Dar la o analiză mai simplă a situației pentru care a avut loc toată discuția, constatăm că dragnea liviu nu poate face parte din guvern însă este deja 

PREȘEDINTE AL UNEI CAMERE A PARLAMENTULUI ROMÂNIEI!

   Adică, CCR îi interzice să ocupe o funcție net inferioară celei deținute acum!
   Nu știu dacă este clar ce vreau să spun: i se interzice cuiva să fie portar, însă poate fi director - nu vi se pare absurd?

   Ω

   Probabil că strâmbul avocat al poporului ar trebui să atace hotărârea CCR la CCR cerând ori abrogarea acestei hotărâri, ori extinderea ei la toate funcțiile publice!
   Ceea ce nu cred în ruptul capului!
 

Lecția de franceză

   Franța a dovedit din nou bun gust și bun simț, refuzând extremismul, chiar și de dreapta și alegând un conservator moderat: Franța rămâne astfel în UE, € respiră ușurat, iar noi ... noi ne dăm cu părerea de parcă interesează pe cineva!
   Pe noi ne interesează că au fost prea puțini și că monstruoasa conducere a României va continua să lovească în temelia statului: până când vor face asta?

PÂNĂ CÂND STATUL, SUFICIENT DE SLĂBIT, SE VA PRĂBUȘI PESTE EI!

   Ω

   Poate ne vom înmulți și vom reuși să facem ceva înainte de prăbușirea ce se zărește la orizont!
   Poate ...

„Zidul #VăVedem"

https://republica.ro/zzidul-vavedem-un-nou-protest-duminica-in-fata-parlamentului

   Se pregătește ceva sau, mai exact, politicieni vi se pregătește ceva!
   Va avea amploarea celor din iarnă?
   Vor mai aduce oameni la Cotroceni?
   Vom vedea ce se întâmplă dacă oamenii vor ieși cu adevărat la protest: totuși, un val de proteste la fiecare trei luni (sau mai puțin) ar însemna ceva în educația noastră civică!

   Ω

   Să vedem!
   Discutăm luni!

Regele a murit! Trăiască regele!

   S-a mai terminat un mondial de snooker: cel mai puternic turneu al acestui sport, cunoscut sub numele de campionat mondial.    
   Turneul, desfășurat pe mai mult de două săptămâni numai pentru tabloul principal, a încoronat pare-se definitiv un nou rege al jocului:

MARK SELBY!

   Să fim sinceri, dar Selby a dus jocul într-un nou stadiu de înțelegere, îl practică deja nu doar cu talent ci chiar cu metode științifice, sacrificând spectacolul ieftin scopului suprem al victoriei!
   Mark Selby, omul care abia a trecut de 30 de ani, are toate șansele să marcheze istoria snooker-ului mai puternic decât înaintașii săi Davis, Hendry sau Ronnie O`Sullivan: l-am văzut pe John Higgins înfrânt mental atunci când încă îl conducea confortabil, l-am văzut pe Ding deconcertat de rezistența, încăpățânarea și determinarea noului rege!

   Selby câștigă nu pentru că este cel mai bun jucător, ci pentru că este jucătorul cu cea mai mare putere de concentrare și cu cel mai mult calm: a meritat al treilea titlu și, am convingerea că nu va fi ultimul!  

   Ω

   Am așteptat special încheierea finalei și câteva zile după, tocmai pentru a nu scrie sub influența entuziasmului de moment: deși au trecut aceste zile, părerea nu mi s-a schimbat!

MARK SELBY A MERITAT VICTORIA!

Asta este soluția!

   Cu doar câteva minute în urmă, am aflat că întrunită în ședință, comisia juridică a senatului și-a schimbat opinia și votul în legătură cu grațierea corupților! Așadar, ceea ce ieri era un caz pentru care erau gata să-și dea și viața (din convingere, bineînțeles!), astăzi a devenit atât de lipsit de importanță, încât în mai puțin de 24 de ore și-au putut schimba opinia și votul, acceptând o propunere de bun simț venită din partea opoziției! Am notat că nu au fost voturi contra, ci doar abțineri: să vedem ce părere are mamba de Teleorman ...

   În sfârșit, faptul că n-au obraz și bun simț este știut, faptul că execută comenzi este iarăși știut, faptul că singura lor convingere este cea a șefului de partid nu mai este un secret, însă, acum s-a desecretizat soluția la nesimțirea lor, pentru că aceasta EXISTĂ: clasa politică nu poate fi contracarată decât printr-un control cât mai riguros din partea societății românești! Pentru acest lucru avem nevoie de instrumentul numit presă liberă și nu de pseudo informație (astăzi de dimineață - 04.05.2017 - proTV-ul a început programul de știri cu votul de ieri al comisiei juridice, pentru ca după două minute să treacă la lucruri importante, cum ar fi un accident, un viol, un furt, adică fapte diverse și neinteresante, din județele în care au reporteri suficient de proști încât să alimenteze postul cu asemenea inepții gratuite)!
   Să revenim însă ...
   Controlul societății civile asupra clasei politice trebuie să fie din ce în ce mai strict, mai consecvent și chiar mai dur, iar acest control trebuie să se extindă și asupra autorităților locale și modului rușinos în care sunt acestea scoase basma curată de către partidele aflate la guvernare: pentru început, trebuie continuată lupta începută cu ordonanța ghinionistă (13)!

   Ω

   Am auzit de mai multe ori oameni spunând

„vreau o țară ca afară”:

nimeni nu ne-o va face pe degeaba, este sarcina noastră să ne-o facem și, pentru asta, societatea civilă trebuie să-și înțeleagă rolul de stăpân și să-și controleze permanent sluga pe care a ales s-o pună la treabă - sună poate urât, dar ăsta-i adevărul!